Sfarshitorul mi-a propus acum o vreme o tema de meditatie….Cultura Fast-Food! Iata concluziile la care am ajuns dupa indelungi dialoguri cu EL:
Secolul Vitezei! Avem mancare rapida, stiri rapide, masini rapide, informatie rapida. Totul e rapid. Trecem repede dintr-o stare in alta, tot timpul suntem grabiti, vrem sa facem totul cat mai repede pentru a avea timp de cat mai multe lucruri.
Totul se rezuma la timp. Timpul costa bani! Roata e rotunda. Ai bani dar nu mai ai timp! Ai timp dar nu ai bani! Ai bani dar daca nu ai timp sa-i cheltui ce faci cu ei?
Time waits for no man! Unless that man is Chuck Norris!
Graba induce stres. Platim doctori sa ne scape de stres. Mergem la psihiatru pentru ca suntem prea stresati. De fapt mergem la doctor pentru ca acolo suntem obligati sa ne relaxam.Stau si ma intreb, oare unde a disparut relaxarea pe care o aveam in clipa in care stateam pe o banca in parc fara sa ma gandesc la nimic? Cum ar fi daca dintr-o data nu am mai avea stres, graba? Ne-am simti goi! De sens, de continut, de viata!
E trist cand vezi parinti care isi invata copii de mici sa se grabeasca. O recompensa pentru o fapta buna sau chiar o iesire in familie in oras se rezuma la o iesire la McDonald’s (mancare rapida – pentru ca tata sau mama se grabeste inapoi la lucru). Mancam tot felul de prostii pentru ca nu avem timp sa ne savuram mancarea. Ne uitam la filme, stiri, citim site-uri de stiri sau site-uri de interes general pentru ca asa acumulam informatie mult mai repede.
Societatea in care traim ne obliga sa gandim repede, sa mergem repede, sa citim repede, sa traim repede.
Ne adaptam dar nu inseamna ca ne si place sau ca e sanatos.
Ar prinde bine ca macar din cand in cand sa nu ne grabim! Sa lasam un pic pedala de acceleratie a vietii noastre si sa stam. Da! Sa stam. Pur si simplu. Fara obligatii, fara sa ne gandim ca pentru alea 10-15 minute de repaos va trebui sa tragem ca niste sclavi ca sa putem recupera. Credeti ca ar fi posibil? Sa stam sa cautam forme printre norii de pe cer. Imi aduc aminte cand am vazut ultima data un nor in forma de elefant. Magnific!
Sa stam sa admiram un trandafir, sa cautam Carul Mare pe cer intr-o noapte instelata. Sa ne bucuram de o seara petrecuta cu prietenii, fara sa ne gandim ca a doua zi avem de lucru de parca ar veni Apocalipsa peste noi si ar trebui sa terminam tot ce ne-am propus. Sa ne tinem persoana iubita in brate, sa stam si sa privim doar cum se grabesc altii.
Ne grabim sa facem cat mai multe dar din pacate ajungem sa treaca viata pe langa noi si sa constatam ca nu am apucat sa facem nimic demn de remarcat. Singurul lucru remarcabil de care am fost in stare a fost acela ca am trait o viata intreaga repede.