Cafeaua cu sare (De prin studentie – ep. 1)

Mi-am adus aminte in acest weekend de o intamplare din studentie care m-a marcat pentru tot restul vietii.
Facultatea facuta in SiBiu. Orasul e mai important decat specializarea.
Eram 4 oameni care imparteam un apartament cateodata insalubru, cateodata semi-curat, dar care intotdeauna era plin de lume si buna-dispozitie. Intotdeauna era intuneric in casa.
Aveam grija sa acoperim soarele cu niste draperii prin care razbatea cu destul de putin succes lumina zilei. Alcoolul era rege, tigarile faceau socializarea mai usoara, iar calculatoarele din dotare ne faceau viata mizerabila cand ne surprindeam zicand “Ptiu drace…ai vazut ca iar s-a ridicat soarele de o sulita pe cer si noi tot la calculator suntem de ieri dupa-masa?

In acest context se face cum ca intr-un weekend ramanem in Sibiu eu si cu colegul meu de camera. Normal ca am avut noi grija sa ramanem fara bani caci no…de beut nu puteam sa bem apa sau sa nu iesim prin oras in timpul sapt. Ne trezim in dimineata magnifica a zilei de duminica si constatam noi ca avem o mica mare problema. De fapt chiar 3 probleme. N-avem tigari. N-avem cafea. N-avem paine. Sfinte cacat, oare asa arata apocalipsa?? Sa fie oare sfarsitul lumii?
Ne scobim noi prin toate buzunarele posibile si prin toate ungherele casii, doar-doar mai gasim ceva maruntis ca sa putem sa rezolvam toate problemele dintr-un foc.
Cu mare satisfactie gasim niscaiva bani si purcedem spre magazinul vietii noastre, unde normal ca ne stiau toate vanzatoarele si unde mai mult ne distram decat faceam cumparaturi.
Intram si ne indreptam spre raftul de cafea. Oprisem banii de un pachet de Monte Carlos rosu (trebuiau sa fie tigari tari…sa nu fumam ca tiganii, sa ne ajunga tigarile pana ne vin intaririle financiare) si de o franzela.
Ne uitam la buget si cautam un pachet de cafea care sa se incadreze. Cum aveam disponibili mai putin decat ar fi fost inca un pachet de tigari nu aveam de unde alege prea mult.
Evrika! Intr-un final am gasit un pachet care se incadra in buget si parea sa fie destul de multa cafea incat sa putem face 2 stacane pline ochi cu lichid magic. Fortuna!
Ajungem noi fain merci acasa si punem de cafea. Turnam tot continutul minunat in filtru si il pornim. Asteptam cele 5 minute necesara pentru ca praful acela negru sa se transforme in lichidul vital noua. Ne aprindem cate o tigara, punem si cafeau in cani, zahar dupa preferinte si…si…futu-i ceapa masii!
Parca m-a lovit ceva in maduva oaselor.
Parca am luat dintr-o data o gura de ulei de peste imputit.
Lichidul ala atat de trebuincios mie in acea dimineata avea culoare de cafea si aroma de ceai de sosete. Ar fi de-a dreptul ridicol sa incerc sa descriu toata injuraturile care mi-au trecut pe la gura in urmatoarele 5 minute.
Cum dreq? Si in timp ce injuram caut punga de la cafea (normal ca tre sa scotocesc prin cosul de gunoi) si ma apuc sa ma uit pe el.
Ahaaaa! Reteta magica pentru cafeau Fortuna: 40% Cafea 60% Naut. Nechezol adica! Atunci am inteles de ce ii spune nechezol la rahatul ala! Ca iti vine sa faci ca calul. Sa te apuci sa scuturi din buze ca apucatul, doar-doar scapi de tampenia aia de gust de sosete.
Cum sfinte pazeste poti sa mai bagi nechezol in cafea in secolul 21? Mai ales ca nu mai eram in comunism si cafeaua se gaseste.
Am mancat 2 linguri de zahar, ca sa-mi spal mizeria din gura, sa evacuez sobolanul care tocmai murise la mine in gura si am inceput sa radem unul de altu’ si de injuraturile noastre.

Am ramas cu bautul de apa si injuratul caci somnu’ sarise din cauza socului.

Feriti-va de magarus si de cafea Fortuna! Mai bine beti verde de Paris, precis ca are gust mai bun.

5 thoughts on “Cafeaua cu sare (De prin studentie – ep. 1)”

  1. monte carlo rosu… da voi ati dus-o chiar bine in studentie… eu fumam pall mall lights, iar cand ramaneam fara finante treceam pe red & white! si nu aveau lights. sa vezi acolo magar…cu tuse in dotare! monte-carlo era pentru fitzosi! :))

  2. O amintire pentru posterioritate :)
    Iar la capitolul MC rosu … trebuie mentionat faptul ca cat (fara virgula) eram de “studenti”, tzigara trebuia sa fie tzigara. Carpati FF am pipat, dar numai in locurile in care era aerul curat – respectiv la munte !

    Astept cu interes Episoadele 2-368

  3. Ei ce vremuri dragii mei colegi :D:D,mai ca mi se face dor :P
    Povesti de spus ar fi multe, legate de faimosul ap.58 (parca atat era :))) kiddin’ ) unele mai dramatice, altele mai vesele, dar toate cu happy end (pana si penele de curent, momente de asocializare completa.. se terminau cu bine)
    Astept sa vad ce mai apare in volumele urmatoare..nene povestitorule :D

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>