Arta de a vinde o mizerie nesolicitată

Pareri Alico

Da bre, ia să vă zic eu epopeea unei zile în care mi-am futut cu maxim succes o oră jumătate din viață. Ieșeam mai câștigat dacă stăteam acasă și mă scărpinam în fund. Parol. Aș fi ieșit cu fundul plin de sânge de la atâta scărpinat…dar pe bune că ar fi fost o oră jumate petrecută mai cu folos și în mod categoric ar fi fost mai plăcut.

No ashe. Toată aberația asta începe în urma cu vreo 2 săptămâni când mă sună o duduie.

-Alo, zic eu cu vocea aia nesigură că doar no…nu știi cu cine hristos stai de vorbă, poate poate o fi cineva pe care cunosc sau o avea ceva interesant de zis
-Bună ziua, zice duduia…și continuă, sunt Icsuleasca lu’ Vasâle de la firma pielii mele.

Buuuuun…amu să încerc să lămuresc o treabă iesențială: știu că atunci când te sună un număr pe care nu îl ai in ajendă ar trebui să fii atent la maxim în primele 3j de secunde, să afli și tu cine mama zmeului te caută si ce pixu piticului de treabă are cu tine. Yeah, right! Așa o fi normal. No…eu îs mai defect. De fieștecare dată îmi propun să țin minte cum dracu îl/o cheamă pe cel/cea care mă sună, da’ nu-mi iese nicidecum.
În fine…dialogul continuă:

– Știți cum că acum cu criza și cu contribuțiile la sănătate sunt mici si vai de mama lor, noi vă oferim  o alternativă în caz că aveți o problemă medicală
– Îhî, zic eu suspicios
– Putem să ne întâlnim azi sau mâine să vă prezint oferta noastră?
– Nu, zic eu – destul de categoric,  săptămâna asta și aia viitoare nu pot să plec de la servici că sunt ultra-mega ocupat. (Amu eu gândiși că duduia prinde refuzul meu subtil. Da’ de unde)
-Bun, atunci voi reveni cu un telefon peste 2 săptămâni, la revedere.
– La revedere! Mori! (asta bineînțeles după ce o închis telefonul – să nu mă fac de căcat maxim)

Și normal că timpul nu iartă și cele două săptămâni au trecut. Eu uitasem de faza asta până mă sună iar duduia:

-Bună zîua, sunt Icsuleasca Lupulescu, de la firma pizdii măsii. Îmi cer scuze ca nu v-am sunat ieri, trebuia să vă sun ieri, ne putem întâlni săptămâna aceasta?
– (Oooo, futu-i, here we go again – cine-i asta și de la ce kkt de firmă o zis că e, iar n-am fost atent, plm) Bună ziua, (fac o socoteală urgentă și proastă și zic) da, ne putem întâlni vineri de la 10.
– Perfect, atunci vă aștept vineri la ora 10 pe strada X.

Joi seara, concert în Brașov. Parov Stelar! Trec peste pițipongeala maximă din kasho și peste înghesuiala teribilă de acolo, și peste faptul că a început abia la 2 noaptea concertul. A fost fain, mi-a placut, dar mai aveam ceva treabă a doua zi și prin urmare la 3 și ceva plec către casă. Mai dau un scurt joc pe QuakeLive și se face o oră infernală când îmi aduc aminte de Icsulească. Mă pun la somn și ma ridic din pat 4 ore mai târziu. Aveam o față de zici că dădea să cadă, dungi de la pernă pe față, ochi cât cepele. Nu atât de mari, cât atât de roșii! Îngrozitor, vă zic, îngrozitor.

Mă îmbrac cu chiu cu vai și mă sui în mașină. Era deja 10 și 10 minute. Și mă sună iar duduia să vadă de ce nu am ajuns încă. Și mă ia cu o dumă ieftină de genul : “N-ați găsit loc de parcare? Acum sunt pe drum!” Deja mă gândeam că o să fie nașpa întâlnirea, la cât era de disperată. Pana mea…tu cu dume din astea luate de la second-hand mă iei pe mine?

Și…și ajung la locul cu pricina. Acum nu știu exact să definesc de ce eu trăiam cu impresia că duduia asta era de la ceva clinică privată și am zis că poate merită ceva atenție, dacă e vreo ofertă bună?

Și intru într-o clădire suspectă pentru o clinică și ajung într-o sală de așteptare, sau cel puțin așa credeam până văd că se ridică de la un birou o domniță. Ăsta e momentul fatidic. Momentul în care mi-am dat seama care e treaba de fapt și în care m-am întrebat “Oare eu ce pușca diavolului caut acilea?”. Din păcate era prea târziu, mult prea târziu. Intrasem in horă și trebuia să joc! Joc să fie. Eu îs mai entelijent decât papagalii aștia spălați pe creer! Îi fac pe degete! Și i-am făcut! Dar m-o costat o oră jumate, plm!

Mă ia Picsuleasca în primire, mă azvârle rapid într-o încăpere mică cu trei mese si 6 scaune și dintr-o dată mă simțeam de parcă am făcut ceva rău și acum mi-a sunat ceasul și mă așteptam să se învârtă un perete și să se arate un cazan cu smoală în care să-mi ispășesc pedeapsa întru eternitate! Amin!
Și în clipa în care o început să i se miște dinții și a articulat primele silabe mi-am dat seama că are să fie o luptă crâncenă. Și se apucă și-mi explică ea mie cum că eu sunt un tânăr deștept și de succes, dar că la un moment dat o să am un accident teribil dom’le și că ar fi bine să fiu asigurat. Sau că dacă vreau ei mă pot ajuta să economisesc bani! Serios??? Cum paștele mamii voastre? Și mă întreabă duduia cam pe ce cheltui eu banii? WTF? Și zic dintr-o suflare: Țigări, alcool, plimbări cu mașina, ieșiri cu prietenii…normal stuff for a guy like me :D

Și mă ia demoazela cum că ei mă pot ajuta să economisesc banii, “să nu-i mai dau pe mere, pere” și să pot face ceva cu banii mei pe care mi-i vor lua ei! Tu, animal de vânzări graitor ce ești! Oare cine paștele mătii te-o fi invățat să porți o conversație cu un client? Logica mea, aia simplistă de om neșcolit în ale treburilor de marketing și vânzări, îmi zice că pentru nimic în lume n-ar trebui să desconsideri ceea ce are importanță pentru clientul cu care stai de vorbă!!!! Și categoric, din moment ce ți-am zis că îmi cheltui banii pe ieșiri cu prietenii, pe benzina pentru plimbări nocturne prin oraș, alcool și țigări înseamnă că ĂSTEA SUNT LUCRURI IMPORTANTE PENTRU MINE, pentru că la ăstea m-am gândit prima dată! Și tu vii să-mi zici ca eu îmi cheltui banii pe mere, pere? Lucrezi de doi ani acolo? Păi te-aș fi dat afara mai repede decât mi-ar fi luat să fac o supă la plic. Adică instantaneu.

Buuuuun, i-am dat cu flit la treaba cu economisirea. Am avut și motiv. Adica eu nu pot să fac un contract de genul ăsta decat pe perioade de 10, 15 sau 20 ani. Cel puțin așa o zis dumneaei. Posibil să se poată, dar presupun că avea target de vânzare și ținea morțiș să și-l facă cu mine. Mare greșeala, mai ales daca ținem cont de faptul că i-am zis și i-am lăsat de înțeles că nu vreau să fac o chestie de genul ăsta pe o perioadă atât de lungă, când eu nu știu ce păcatele mele fac mâine. Și în loc să-și mărească șansele să aibă un contract semnat de mine pe 2-3 ani, o ales să aibă mumu! Se citea pe fața ei dezamăgirea când am refuzat-o. Glorios. Am câștigat o bătălie, dar războiul încă e lung.

Când și-o dat seama că nu mă prinde cu economisirea o schimbat placa. Și o început să încerce să-mi vândă o asigurare de viață și mi-o făcut ea ceva calcule și mi s-o întors cu un laptop în loc de foaie tipărită. Cică li s-o stricat imprimanta! Halal profesioniști! Nici asta nu i-o ieșit :))

Acum e cazul să precizez: cunosc principiile unei asigurări, cunosc beneficiile și toate părțile bune precum și faptul că n-au nici un neajuns :). Precum spunea și pixuleasca…sunt tânăr și intelijent. Mai lucrez și cu calculatorul. Aia se traduce cam așa (icsuleasco…dacă citești, ia aminte): SUNT UN OM INFORMAT. Dacă mă interesează un aspect financiar, dacă vreau să aflu ceva despre o firmă sau despre un produs…O POT FACE! O pot face mai bine decât ești mătăluță în stare să vorbești! O pot face atât de bine încât din punctul meu de vedere tu devii inutilă. Atât de inutilă încât mai degrabă aș găsi o utilitate unui limacs decât ție. Pe scurt: dacă vreau ceva…mă informez și mă duc eu să discut și să-mi rezolv din proprie inițiativă dorința arzătoare de a vă da bani de-ampulea! N-am nevoie să vii tu și să-mi explici cât de dornic sunt eu să vă dau bani! V-aș da și chiar vă cam dau acum…dar nu bani!

Ok…am lămurit și aspectul ăsta. Acum să trecem la partea care m-a enervat la maxim. Partea datorită căreia am scris postul ăsta. Partea în care îmi cere referințe pentru prietenii mei. Aia înseamnă să-i fi dat nume și numere de telefon de-ale prietenilor mei. Aici am refuzat-o pe față! I-am zis că așa ceva nu fac!

-Pai de ce?
-Din principiu!
-Din ce principiu?
-(Femeie, ești tâmpită????) Pentru că sunt de părere că dacă cineva are nevoie de un produs de genul ăsta îl va cauta singur, și pentru că îmi cunosc prietenii și știu că nu ar vrea așa ceva!
-Lăsați-mă pe mine să mă conving de lucrul ăsta!
-Îmi pare rău, dar nu vă voi nici nume și nici numere de telefon!
-Dar de ce decideți dumneavoastră în locul lor?
(pauza…a se citi – pentru că nu pot să le fac una ca asta prietenilor mei, bovină!)

Și acum îmi zice ceva de genul: “Eu oricum o să ajung la prietenii tăi, că am niște recomandări din Fg și până la urmă tot dau de ei!” WTF (again)??? Asta-i amenințare??? Pai ia să te frec eu un picuț și să-mi anunț prietenii să-ți dea cu flit mai rău decât unui gândac de bucătărie! Dacă dai de cunoștiințele mele care mai citesc ceea ce debitez eu aci, și totuși vor fi de acord să vă întâlniți …well, screw them – să se descurce, înseamnă că nu-s atât de intelijenți pe cât credeam eu. Dar după postul asta aproape că pot să-ți garantez că nici unul dintre prietenii mei nu te va ține de vorbă! Nici pe tine și nici pe vreun alt coleg de-al tău de la Alico. Ăia care ați făcut parte din AIG (ăia de or avut probleme financiare grave cu criza asta). Trebuie să mă repet: Cine paștele mătii te-o învățat să faci vânzări, mai ales din astea în care totuși se invârt mai mulți bani decât pentru un kil de ceapă? Deci, dacă nu vreți să aveți probleme cu Alico…atunci refuzați politicos din prima!

Trec peste toate invectivele și toate cele de mai sus și încerc să fac un exercițiu de logică elementară și matematică de clasa a I-a!
Să zicem că eu semnez un contract pe 10 ani cu ei. Și le plătesc lunar 100Eur (pentru ușurința calculelor). Asta înseamnă 10*12*100 = 12.000Eur peste 10 ani.
Ok, ok…plus ceva dobândă. Dar sunt bani pe care nu-i pot scoate în primii 3 ani. Și ei chiar cred că eu îi cred când îmi zic că de fapt ei îmi vor da suma aia de bani la sfârșitul contractului? Posibil să mi-o dea…dar ce pula mea mai fac eu ei atunci? Ei îmi dau 3% dobandă, când inflația e mult mai mare? Și salariile lor de unde se plătesc? Și sediile? Și mașini de serviciu, și benzina ca să se deplaseze până la clienți? Hai marș, că îmi insultați inteligența! Poate voi credeți în aberațiile pe care le propovăduiți, dar sunteți la fel de ipocriți ca aia de vin ocazional să-mi predice din biblie. Numai ca pe voi vă urăsc mai mult, că voi vreți să-mi umblați in portofel și vă chinuiți să-mi vindeți o mizerie pe care eu n-am solicitat-o NICIODATĂ de la voi! Așa că ia mereți voi dracului și eventual puteți să faceți și un infarct (așa, ca o favoare pentru mine), poate scăpăm dracului de papagali din aștia care dați din gură pentru că sunteți incapabili să faceți altceva!

Hehehe…abia aștept să văd dacă mă caută in 15 ianuarie când am zis că-i dau un răspuns pentru asigurarea de viață! Muahahhahha

Pana atunci…hai sictir Alico!

P.S. Ce pana mea de ditamai firma cu șpe premii e aia care lucrează zilnic cu hârtii și are imprimanta stricată? Reparati-o, futu-i ceapa măsii de tehnologie, că aveți nevoie de ea! Cum să am încredere să vă las banii mei pe mână când voi nu vă descurcați cu un căcat de imprimantă? :))

P.S. 2 – Care i-ați dat mah numărul meu de telefon la incompetenta aia?

10 thoughts on “Arta de a vinde o mizerie nesolicitată”

  1. Ba, esti nebun, si pe mine m-a sunat!!!
    Oare care-i turnatorul, daca-l prind ii tai o mana si-l bat cu dansa!
    Si pe mine trebuie sa ma sune zilele astea, daca stau bine si ma gandesc… si eu am amanat-o sprea sfarsitul lui Decembrie :)))
    De abia astept telefonul pizdii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>