2 este noul 4 (partea I-a)

Acum, după aproape o jumătate de an de când s-a întâmplat am zis că ar fi cazul să și povestesc, nu? Că așa se cade pe la noi. Să împărtășesc niscaiva impresii. Au să fie niște impresii lungi.

Ei bine, pentru cei ce sunt în urmă cu informațiile…în luna noiembrie a anului de grație 2011 mi-am adăugat în sfârșit și prima literă pe carnetul de conducere. Și așa am devenit mândru posesor de permis care-mi dă dreptul să conduc și mobre, pe langă conserve.

Cum în noiembrie deja e friguț am așteptat până s-a făcut primăvară ca să finalizez operațiunea “Criza vârstei mijlocii”. Începutul lui aprilie să fi fost când am făcut prima dată cunoștiință cu mobra.

M-am hotărât să-mi iau o Aprilia Pegaso. Sunt extrem de încântat de opțiune (nu dați cu pietre), mai ales din prisma faptului că e prima motocicletă. De ce mobra asta? Pentru că îmi trebuia ceva pe care să învăț care e treaba cu motociclitul și să nu-mi pară chiar foarte rău dacă îi fac cunoștiință cu podeaua. Și nu, nu te gândi că nu ți se va întâmpla. Aici doar “când” e necunoscuta, nu și “dacă“. Mai devreme, sau mai târziu, că e din cauza nisipului, ploii, a unei nenorocite de baligi de pe drum sau vreo pată de ulei…vei da cu mobra de podea. Totul e să nu fi destul de ghinionist încât să mergi prea tare când se va întâmpla lucrul asta sau să ajungi sub vreo mașină, ca să apuci să mai și povestești pățania.

De ce sunt încântat? Pentru că e un motor care iartă destule greșeli. Pentru că am făcut greșeli destule și probabil voi mai face. Am schimbat din greșeală în treapta a doua la viteza prea mare si am blocat roata spate pentru puțin timp (noroc de linie inca dreaptă și mână ageră pe ambreiaj, să-l strâng înainte să ajung de-a latul), frâne prea puternice în curbe pentru că mi-era frică să o înclin. Tot felul de corecții bizare de traiectorie în mijlocul curbei. Mi s-a mișcat mâna aiurea pe gaz de la denivelări și nu s-a întâmplat mare lucru pentru că e destul de leneșă încât să apuc să remediez imediat. Le-a iertat pe toate.

Dar s-a enervat teribil când i-am arătat în regim de urgență frâna față pe ploaie. Atunci a dat cu mine de pământ într-un interval de timp atât de scurt încât un balon pocnește în slow-motion prin comparație.

Și acum impresii tehnice după aproape 10.000 km in primul sezon:

1. Prima revizie (ceea ce ar fi trebuit să fac și eu…dar no, așa e când vrei să înveți pe pielea proprie): Ai banii de motocicletă? Ei bine, mai pune încă vreo 1000Eur deoparte și execută următoarele operații, in ordinea importanței:
Schimbă uleiul, bujiile (OBLIGATORIU…daca vrei să te bucuri de mobră! La prima intrare în service aia s-au crucit ce nămol aveam în loc de ulei).
Schimba lichidul de frână și plăcuțele…crede-mă nu vrei să ajungi pe Transalpina și să constați pe serpentine că te-au lăsat frânele și tu mergi mult prea tare ca să poți lua următoarea nenorocită de curbă. Tu cobori de pe casă și doar frana de față pe un cauciuc uzat și frâna de motor te mai pot împiedica să nu cazi într-o râpă de 400 m. E o senzație pe care nu ți-o doresc.
Dacă gumele sunt mai vechi de 3 ani, schimbă-le! De musai! Caută unele cât mai bune! Crede-mă, nu ai habar cât de mult contează. Nici eu n-am avut. Am făcut 8000 km cu gumele cu care am cumpărat motorul. Erau din 2006. Cauciucul crăpat la toate incheieturile și uzat până aproape de slick. Am făcut 1000km cu gumele noi și a trebuit să învăț din nou cum să merg cu ea. Și acum am alta încredere în ea. Și nu, nu e doar placebo, e prima dată când pot spune că încrederea e o senzație fizică. Simți că te ține pe drum și poți să înveți să înclini un motor. Acum as pleca iar pe Transalpina.
Verifică rulmeții la roți, lanțul și schimbă-le dacă au semne de uzură.
O verificare generală făcută de cineva care știe cam cum ar trebui să meargă un motor. Dacă e prima motocicletă tu nu vei avea habar cu ce se mănâncă și o părere avizată va fi mai mult decât bine-venită.

2. La drum: Despre cum mergi cu mobra nu poti citi, nu poți să-i asculți pe alții prea mult în speranța că te vei urca în șa și vei fi un nou Rossi. EXCLUS! Evident că sunt sfaturi pe care ai face bine să le bagi la tărtăcuță înainte să te apuci să tragi de gaz ca maimuța de banane. Întrebă-ți instructorul, citește pe forumuri (cât mai multe păreri despre anumite situații). Cele mai importante lucruri din punctul meu de vedere (și da, le-am urmărit cu sfințenie)…cel puțin pentru început:
Grijă la nisip, baligi, dungi de vopsea ude, sine de tramvai sau tren, pete de ulei și gropi sau denivelări în curbe. Poți să pierzi aderența mai repede decât ai zice “Ai de PLM!”, sau te poți dezechilibra și riști să nu iei curba și să te trezești că citești mai de aproape decât ți-ai dori sigla vreunui camion aflat din greșeală pe contra-sens. Sau și mai rău…că îi verifici uzura cauciucurilor de la nivelul asfaltului.
Nu merge niciodata mai repede decât te simți tu confortabil. Nu te alerga cu nimeni. Nici motocicliști, nici conservari. Motocicliștii care aleargă au muuult mai multă experiență decât tine sau sunt doar sinucigași, iar pe conservari îi doare în portieră de ce se întâmplă pe drum, că ei pot frâna muuult mai eficient decât tine. Nu încerca să pui genunchiul jos de la primul drum…vei reuși să atingi asfaltul cu mult mai multe zone, atât tu cât și mobra pe care o călărești. Și atingerile astea duioase între oase și asfalt pot durea al dracu’ de tare. Nu-i lăsa pe alții să-ți spună cât de repede să mergi. Mulți au murit așa. Lasă-i să se ducă cum vor. Îi vei ajunge la destinație. Tu mergi calm si bucură-te de drum.
Lasă-ți loc menevră între tine și mașina din fața ta. Nu sta exact în spatele ei. Dacă frânează brusc conservarul, să ai o șansă să-l eviți prin lateral. Un gând care te poate ține în viață: Tu nu poți frâna de urgență! În nici un caz daca mergi ca un descreierat, fără să-ți lași spațiu de manevră. Cel mai bine e să nu fi nevoit să frânezi de urgentă.
Ține minte: NU POȚI FRÂNA DE URGENȚĂ! Gândește în avans ca să nu fi nevoit să frânezi brusc. Cel puțin nu la început. Până înveți cum să dozezi frâna și să folosești eficient frâna de motor va dura. Altfel ai șanse mari să o pui pe-o parte și să-i verifici din mers pivoții autobuzului care vine din spate. Eu încă sunt la stadiul de învățare. Nu pot să afirm, nici măcar cu buza tremurată că știu să frânez.
Stai cu ochii în oglinzi. În absolut orice moment să știi ce ai în spate. Daca ceva te ajunge din urmă înseamnă că merge mai repede decât tine. Fii civilizat, retrage-te cât mai pe dreapta și lasă-i să treacă. Nu încerca să-i blochezi. Dacă îi lași să treacă vei obține trei lucruri: Îți vor mulțumi (nu chiar toți, dar mai bine să te ignore decât să te înjure), vei arăta că nu toți motocicliștii sunt nașpa și te vei scuti pe tine de un stres. Dintre toate…cel mai important e stresul. De ăla tre să scapi. Nu vrei să ai o mașină la 1 metru de tine prin curbe. Dacă aluneci, în loc să te târâi pe asfalt și poate să scapi o să vină Gigel cu conserva lui și o să treacă peste tine ca peste un câine. Lasă-l să se ducă. Stresul nu e bun. Te poate face să comiți greșeli. Și greșelile nu sunt întotdeauna bune. Unele te pot costa mult. E mai bine să le eviți, sau să le comiți în condiții relativ controlate.

3. Traficul. Pleacă de la premisa că orice și oricine te vrea mort și acționează în consecință. FEREȘTE-TE! Așa vei rămâne în viață destul de mult timp încât să te bucuri de noua pasiune.
Ai grijă prin sate sau locuri puțin circulate! Nu știi niciodată când cineva iese de pe vreo străduță în viteză fără să se asigure pentru că nu se așteaptă ca tu să fi prin zonă.
Ai grijă în orașe la cei care schimbă benzi fără să se uite peste umăr. Că degeaba se uită ei în oglindă dacă tu stai în unghiul lor mort. NU STA ÎN UNGHIUL MORT AL ȘOFERULUI! Asigură-te că ești văzut înainte să depășești sau să faci vreo altă manevră.
Ai grijă la câini. Dacă unui câine îi place să alerge după mașini, stai să-i vezi plăcerea de-a alerga o motocicletă. Are o anumită privire plină de satisfacție când se pregătește să te alerge.
Ai grija la pietoni. Ăștia îs o specie aparte de cercopiteci. Îs o specie destul de tâmpită încât să-ți sară în cale pe nepusă masă fără să se uite Pe bune, zici că pietonul a fost zămislit de însăși mama tuturor proștilor și e copilul pe care ea îl iubește cel mai mult. Am întâlnit totuși și destul de mulți pietoni care s-au oprit pe trecerea de pietoni ca să mă lase să trec. Nu știu dacă s-au oprit de frică să nu dau peste ei că nu pot frâna sau din politețe față de un motociclist. Cumva mă îndoiesc că politețea are ceva de-a face dar cert e că eu m-am bucurat de vreo 2 ori că s-au oprit. De obicei apreciez gestul, salut și îi las să treacă liniștiți mai departe. Că doar n-oi fi tâmpit să-mi risc carnetul și să trec pentru că pietonul s-a oprit pe trecere. În mașină n-am pățit niciodată să-mi zâmbească vreo domnișoară că m-am oprit ca ea să treacă. Pe mobră în schimb…poți să deschizi galerie de zâmbete obținute cu prețul unei frâne.

4. Pasageri. Nu lua pasageri la început. Fă cel puțin 5000 km singur înainte de a lua pasageri. Să fi tu destul de stăpân pe utilaj înainte să iei pe cineva în spate. Ești responsabil de viața și de buna lui stare câtă vreme e pasagerul tău. În mașină un pasager nu se simte, dar pe mobră îți dă peste cap niscaiva socoteli.
La primul drum cu pasager, ia-o încet. Lasă-ți mai mult spațiu de manevră decât de obicei. Motocicleta nu se simte la fel cu pasager ca atunci când ești singur pe ea. Va frâna mai greu, va răspunde altfel în viraje. Acordă-ți timpul necesar să înveți cum se comportă atunci când ai un om în spate.
Chiar dacă tu te simți stăpân pe tine, nu risca inutil doar ca să te dai tu mare. Nu-ți băga în sperieți pasagerul, mai ales dacă e prima dată când se suie pe o motocicletă. Riști să nu se mai suie în viața lui pe o șa, sau cel puțin nu cu tine. Nu fi dobitoc!
Explică-le cu calm cam ce se va întâmpla și ce trebuie să facă ei și odata porniți la drum lasă-le timp să se obișnuiască cu senzația înainte să începi să mergi aproape de ritmul tău normal. În felul ăsta amândoi veți avea un drum plăcut.
O să vezi că o să simți și dacă clipește mai des. De aia trebuie să-i dai timp să aibă încredere în tine, ca apoi tu să poți să ai încredere în pasagerul tău, pentru că degeaba are încredere oarbă în tine dacă nu știe cum să reacționeze în anumite situații și ajunge să vă pună pe amândoi în pericol.
Ține minte: Dacă pasagerul tău e prima dată pe o șa explică-i că trebuie să fie activ. El/ea urcă după tine, se dă jos înaintea ta. E treaba lor să-și coboare scărițele dacă nu sunt deja coborâte. Să nu ia picioarele de pe scărițe decât dacă debarcați. Să se țină de tine la început, abia după ce se simte confortabil poate să se țină de mănerele de la șa. Să se încline odata cu tine în curbe, dar să nici nu exagereze. Motocicleta e incredibil de stabilă, dar trebuie să-l iei ușurel, să apuce să simtă lucrul ăsta și după aia o să-i vină mișcările natural. Oferă-i posibilitatea prin semne convenite înainte să îți spună dacă vrea să mergi mai încet sau dacă vrea să opriți. În cască e zgomot și nu o să auzi dacă vorbește.

 

Deocamdată atât îmi vine în cap la capitolul impresii tehnice Daca va fi cazul voi completa. Va urma episodul 2…cel cu impresii artistice.

Hai, asfalt uscat și să ne auzim cu bine!

One thought on “2 este noul 4 (partea I-a)”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>