Nația Meseriașului Manole

Noi suntem o țară de pălmași. Și nu, nu în sensul de muncitori ai pământului, că țăranii nu merită o asemenea insultă. Ci mai degrabă în sensul de loaze care pun palma să facă o treabă, dar rămân doar cu palma pusă, că treaba nu se face. Pai cum crucea mă-sii să se facă treabă? Că noi suntem meseriași. Noi știm ce avem de făcut. Cum adică vii tu, neica nimeni, să-mi spui mie, cum să-mi fac treaba??? Așa ceva nu se poate dom’le!
Dar din păcate meseriașul român, micul nostru Manole, e la fel de priceput în a-și face treaba ca o lebădă pe care o pui să facă sudură. Bah, până și un cangur știe mai multe despre construcții decât Manole al nostru. Mecanici? Hai sictir! Mai bine îmi repar mașina cu apă sfințită. Aș obține același rezultat, dacă nu chiar mai bun. S-ar putea să fie mai ieftin și nu rămân 1-2-3 săptămâni fără mașină.

Dacă stau bine să mă gândesc, meseria meseriașilor noștri e din moși strămoși. Pentru că dacă idiotul de Manole știa să facă dracu’ un mortar de calitate n-avea nevoie să-și îngroape nevasta în zid. Nu, profesorii voștri vă mint cu nerușinare, n-are nici o legătura cu sacrificiul. Ăla era un pălmaș nenorocit. Naiba știe cum o fi ajuns el să fie meșter șef, dar dacă în loc de fier beton sau altă armătură tu folosești o nevastă păi să îmi fie cu pardon, dar nu prea ai ce căuta în construcții.

Să o iau de un capăt cu motivele pentru care scriu treaba asta:
1. Mi-am dus acum ceva vreme mașina la un service să o repar după ce mi-a aranjat unu’ botul. Toate bune și frumoase. Lucrare făcută pe asigurări. Mi-au rezolvat cât de cât botul, dar am zis că dacă tot sunt la capitolul tinichigerie și vopsitorie să facă un pustiu de bine și să îmi și vopsească aripile față, capota și spoilerul într-o anume culoare ca să fie la fel cu restul mașinii. Nu mă întrebați de ce erau în altă culoare, că aia e altă poveste. Buuuuun. Până aici toate bune. Le-am zis să ia codul culorii de pe portbagaj, că aia e culoarea pe care o vreau. Le-am zis că plătesc eu vopseala specială, doar să o facă cu nenorocita aia de culoare.
No, și mă duc să-mi iau mașina. Și atunci cerul s-a despicat în două și au început să se scoboare toți sfinții și dumnezeii și altarele și crucile existente în ceruri. Și-am suduit cu năduf și tot de pomană. Am încercat să mă pișc cu patos, doar doar m-oi trezi din acest cumplit coșmar. Da’ dijaba! Nu mă trezeam, și pace!
Ce-au făcut Doreii de la service? Păi să o luam pe pași: Codul de culoare luat de pe portbagaj? Canci! Mumu! Cum adică să luam codul de culoare? Ce-i această năzdrăvănie? Noi n-am auzit de așa ceva!
Ei bine, jivinele alea au luat un bidon de vopsea albă, din aia pe care o dai peste niște rame vechi de la geamurile bunicii de la țară. Acolo arată bine. Și cu aia au vopsit! Futu-vă în aripi, să vi le schilodesc și să mă asigur că nu reușiți să prindeți raiul!

Partea a doua…cum au vopsit! Păi la modul cel mai sincer, eu nu m-aș duce la ăia nici să-mi vopsească ouăle de paști, darmite să pună vopsea pe o mașină. Ca să fac un exercițiu de imaginație tâmpită, cred că dacă, învârtoșat fiind, mi-aș scufunda mădularul într-o cutie cu vopsea și aș da cu el pe mașină și ar ieși ceva mai de calitate decât ce au reușit vajnicii noștri pălmași. Și aici pălmaș capătă o cu totul altă conotație, pentru că pe una din aripile de la mașină am acum o câtamai amprenta de Dorel, imprimată în pospaiul ala de vopsea pe care l-au scuipat din pistolul de vopsit. Păi cum mama naibii poți să te apuci să faci o treabă de genul ăsta și apoi să te dai un pas în spate, să te uiți la minunea pe care au zămislit-o mânuțele tale și apoi să te mângâi satisfăcut în barbă și să te dai tata tuturor vopsitorilor și să conchizi, ca dumnezeu în a șaptea zi, că totul e bine și te poți odihni?
Bă, aș pune un castor să te facă baraj pe Nil! Să te amputez de toate membrele, să nu poți să fugi de castorul meu ucigaș decât târâindu-te cu gingiile. De ce cu gingiile? Păi te-aș bate cu proprille tale mâine până ți-aș scoate toți dinții din gură! Și apoi am să-l asmut să roadă la tine până face un baraj de toată frumusețea. Ăla e singurul fel în care tu poți fi util cuiva. Pentru că aia e situația, ai fi mai util unui castor pe post de baraj decât omenirii ca mecanic.
No, ca să nu vă faceți și voi nervi și să riscați bunăstarea mașinii voastre ocoliți, pentru numele lui dumnezeu, I.A.T.S.A. S.A.

2. Am plecat cu mașina de la imbecilii de mai sus și n-am reușit să ajung nici măcar până în primul benzin-shop. Pana prostului la 50 m de pompă. Împinge, pune gaz, dă-i curent că era bacteria moartă și înapoi către birou. Ajung la birou și constat că eram din nou pe roșu cu gazul. Ce p**a? Cum dracu’? Că abia i-am dat să se adape! Știu că îi e sete de obicei, dar asta o întrecut toate măsurile. În ritmul asta aș avea nevoie de alimentare din mers, ca avioanele să ajung până acasă. Mă dau jos și mă duc în spatele mașinii, acolo unde sălașluiește cutia aia pe care o înjuri de fiecare data când tre să o umpli pentru că pe măsură ce ea se umple portofelul tău se golește.
Așaaa, în spate o ditamai balta de benzină. Aș fi putut prăji un dromader cu benzina care era sub mașina mea.
Ok! Deci pierd benzină. Nu pot ajunge în service să repar ce mai am de reparat până nu îmi repar scurgerea. Și la sugestia unui preten ajung la un service, unde zice el că ăia îs buni. Și le zic că îmi curge benzină, și că îmi băltește în spate. Că am avut benzină pe pasajul de la roată, pe roată și pe fundul rezervorului. Buun. Las mașina să-mi rezolve problema. Reușesc să ajung înapoi abia după vreo lună să o iau. Motive subiective.
Ajung acolo. Și îmi zice El Mecanic (să-i zicem Ovidiu, orice asemănare cu personaje reale este pur intenționată) că n-am nici o scurgere, că nu pierd benzină pe nicăieri. WTF? Cum adică? În fine, mă împac cu ideea că am avut o halucinație complexă și dau să plec. Bateria moartă. Dă-i curent, pornește-o și hopaaa! Ia uite o scurgere, dar în compartimentul motorului. Whatever, au reparat-o pe loc. A stat mașina la ei o lună și nu i-au făcut nimic dar au reparat scurgerea aia în 2 min. Suspect, pentru că de la furtunul ăla n-avea cum să ajungă până unde am văzut-o eu băltind. No bine măcar că au reparat-o.

Am ajuns cu ea acasă și am mișcat-o în curte ca să pot să-mi culeg strugurii și futu-i ceapa mă-sii de treabă! Ia uite o baltă de benzină în spatele mașinii!
Acum nu stiu ce să fac…să ma bucur că totuși încă nu-s senil sau destul de bolnav psihic încât să am halucinații complexe cu bălți de benzină sau să mă enervez că El Mecanic e de fapt El Incompetente.
Mai, bou cu salopetă, eu recunosc că nu-s mecanic, da’ nu-s nici o blondă poșetoasă care să nu știe diferența dintre parbriz și roți. Nu, frățic, totuși îs injiner. Și dacă vin la tine că pierd benzină înseamnă că aia se întâmplă. Pentru că dacă are consistența benzinei, mirosul de benzină și e baltă sub rezervor atunci clar e benzină. Dacă e baltă umedă atunci înseamnă că e extrem de proaspătă, că tot dobitocul știe că benzina se evaporă repejor.
Cum adică să mă creadă pe cuvânt și să dea rezervorul jos să verifice??? Aș fi făcut eu chestia aia, dar n-am sculele necesare, recte un lift pentru mașină. PLM!
E inutil să zic că eu la mecanicul ăla nu mai calc cât o trăi! E pe centura care ocolește Săcele (da da, Săcele ăla de lângă Brașov) și pe imbecilul șef îl cheamă Ovidiu. Cică e mecanic bun. Bun comparativ cu ce? Cu o clismă făcută cu sos de ardei iute? Dacă ajungeți pe acolo și dați de un service prin zona aia, întrebați dacă e vreun Ovidiu pe acolo. Daca este, atunci plecați de acolo atât de repede încât să se ridice praf după voi ca după o hoardă de cai din vestul sălbatic.

Moarte meseriașilor și pace vouă!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>