All posts by admin

Claxonul ca si mijloc de socializare

Am stat intr-o zi si am cugetat adanc asupra nemuriri sufletului si a semnificatiei claxonului la soferii romani si m-am surprins pe mine insume de sinistrele descoperiri.
Romanul claxoneaza. Intr-una. Disperat. Excitat. Isteric.De pomana.
Ne place sa ne proptim cu mana in claxon precum se reazama Ion in toiagul sau ancestral. Si chiar ne face placere cand auzim alti soferi claxonand.
De ce??? Ete aceasta este o intrebare de baraj! (cati metri are barajul?)

Claxonam ca suntem frustrati? Claxonam ca suntem grabiti?
Sunt foarte curios cati soferi chiar cred ca oligofrenul ala, care o oprit sa se dea nevasta jos din masina, este interesat de cat de tare sau de mult este claxonat? Va spun eu…il doare in posterior! Asadar un claxon scurt – de avertizare – ar fi suficient. Dar nu,
claxonul trebuie sa fie o chestie expresiva si violenta in acelasi timp in asa fel incat cel vizat sa se simta cu musca pe caciula si sa stie ca o gramada furibunda de soferi sta in spatele lui si il injura care mai de care mai vartos.

Sport….sau….Sport

Cata imbecilitate! Ce IQ de planta lasata fara lumina necesara fotosintezei! Sunt absolut socat (de o buna bucata de vreme) de ce concept ingust au ziaristii si oamenii din televizuine (greseala intentionata) despre ideea de SPORT! Mutu, Becali, Olaroiu, Rednic, Copos si multi alti papagali care nu au nici cea mai mica legatura cu sportul reusesc sa umple pana la refuz acest segment din noutatile zilnice.
DE CE???? (intrebarea asta imi exprima revolta!!!)
DE CE am vrea sa vedem doar fotbal la televizor sau in ziare si chiar si pe internet? Suntem chiar asa de inapoiati incat ca nu stim sa intelegem si alte sporturi?

Romanian Dream sau Ce ma enerveaza in tara asta

Aurita gura a avut cel care a spus ca Romania este o tara frumoasa, pacat ca este locuita!
Romania este un izvor neintrerupt de minunatii (in acceptiunea pozitiva a termenului), prostie, incultura, snobism si cate si mai cate. (ordinea nu este neaparat aceasta).
Ma enerveaza bipezii care nu dau prioritate la trecerea de oameni (cunoscuta sub numele de zebra) sau care nu cunosc conceptul de prioritate (fie ea de dreapta sau de drum cu prioritate). Ma enerveaza magarul care nu stie sa stea la coada doar pentru faptul ca se grabeste! Si eu ma grabesc, nici mie nu-mi place sa stau la coada, dar ar insemna sa nu-mi respect semenii daca m-as infige in fata ghiseului precum Maria in fata altarului. Ma enerveaza politicienii care isi numara ouale in loc sa faca ceva pentru tara asta. Ma enerveaza vitrininele de magazine fiindca sunt pline de kitch (cultura bling-bling e la putere) si nu au nici cea mai mica urma de bun gust. Ma enerveaza drumurile noastre care sunt la fel de pline de gropi precum e Calea Lactee plina de stele. Ma enerveaza capsunarii care se cred l’ombelico del mondo cand vin in tara in concediu! Ma enerveaza babele care merg 5 in linie de brat si ocupa tot trotuarul, de parca ar fi vreun miting (batranii se revolta). Ma enerveaza ca statul isi bate joc de batrani, de profesori, de elevi. Statul isi bate joc de toata lumea (in afara de Chuck Norris – el isi bate joc de Stat si de toata lumea). Ma enerveaza ca vor sa-mi taie curentul pentru 30 RON. Ma enerveaza fetitele astea moderne pentru ca se cred zeite. Sunt frumoase, nu neaga nimeni, dar si ele se vor zbarci precum stafida – iar atunci nu va mai ramane decat materia cenusie!

Fast Culture

Sfarshitorul mi-a propus acum o vreme o tema de meditatie….Cultura Fast-Food! Iata concluziile la care am ajuns dupa indelungi dialoguri cu EL:

Secolul Vitezei! Avem mancare rapida, stiri rapide, masini rapide, informatie rapida. Totul e rapid. Trecem repede dintr-o stare in alta, tot timpul suntem grabiti, vrem sa facem totul cat mai repede pentru a avea timp de cat mai multe lucruri.
Totul se rezuma la timp. Timpul costa bani! Roata e rotunda. Ai bani dar nu mai ai timp! Ai timp dar nu ai bani! Ai bani dar daca nu ai timp sa-i cheltui ce faci cu ei?

Time waits for no man! Unless that man is Chuck Norris!

Graba induce stres. Platim doctori sa ne scape de stres. Mergem la psihiatru pentru ca suntem prea stresati. De fapt mergem la doctor pentru ca acolo suntem obligati sa ne relaxam.

Televiziune? Televizuine? Tembeliziune?

Eu si Sfarshitorul avem o problema…detestam televizorul. Pardon…detestam televiziunile nationale. Si eu sunt pui copil pe langa EL. Sfarshitorul uraste televiziunile nationale in asa hal incat nu ma lasa sa-mi cumpar un televizor. Ince, incet am ajuns sa-i dau dreptate. De ce?
Pentru ca traim in epoca informatiei. Milioane de idei si informatii noi ne asalteaza la fiecare pas. Avem internet, reclame de strada, pliante. Avem ziare si avem televiziuni.
Avem, nimic de zis aici. Dar cum avem? PROST!

De ce ma enerveaza prietenul meu imaginar?

Pur si simplu pentru faptul ca exista. Ca exista si ca e plictisitor! Ati incercat vreodata sa stati de vorba cu voi insiva? Nu-i asa ca stiati de fiecare data ce va veti raspunde? Exact asa patesc si eu cu Sfarshitorul. Eu vorbesc cu el…si simt ca nici n-apuc sa incep bine fraza si deja stiu ce o sa zica! E in regula o perioada de vreme…dar devine plictisitor! Si mie mi-a ajuns! I’ve had it! Vreau sa-l schimb cu un model mai nou, de preferinta sa fie inzestrat cu o urma de inteligenta proprie ca sa ma poata surprinde macar cateodata cu ceea ce are de spus in legatura cu subiectul pe care il discutam.
Precum spuneam si aici ar fi destul de greu sa-l sinucid, asa ca am decis sa-l fac de ras si sa-l chinui in asa fel incat sa incerce sa vina cu ceva nou ca sa faca fata provocarii!

Toate aceste lucruri se vor intampla (sper) in paginile acestui blog!