Category Archives: Aberatii

Gheorghe față în față cu tehnologia (De prin studenție – ep. 2)

Asta e genul de pățanie care te face să urăști prieteni, să te lași de meserie sau cel puțin să te auto-flagelezi din cauza prostiei crunte de care ai dat dovadă.
Așadar subsemnatul în rolul personajului central. Student în Sibiu de vreo doi sau trei ani la vremea aceea. Strâns cureaua și pus bani la ciorap ca să îmi schimb unealta. Pasionat de jocuri pe atunci îmi doream de musai ceva care să mă ducă pe tărâmuri virtuale fără să am acuta senzație că-s teleportat în anul 1895 și că mă uit la filme mute.

Zis și aproape făcut. Singura problemă e că Sibiul pe atunci era la fel de înapoiat ca și tehnologie ca și căruța lu’ bunicu. Și nu găseam exact ceea ce îmi doream eu cu atâta ardoare. Adicătelea, no, erau firme care vindeau calculatoare și componente…dar nu găseam avioanele după care mă uitam eu.
Norocul meu că aveam ceva preteni pe la Clujul cel Napoca. Și care s-au interesat și au găsit ce cautam eu pe la ceva firmă de pe acolo. Unii ca domnii aștia: www.evocomputers.ro.
Așa că m-am dus către Cluj arzând de nerăbdare să le dau alora bani.

Uncle Jack & Motherfucking Jedis

Ficatu-mi bate-n țeavă și turcii mă-nconjoară, da’ năravu’ ba! 3 weekend-uri la rând am băut fără de discernământ. Nu, nu-s alcoolic anonim, dar așa s-a nimerit. Și dacă tot mi-a scos karma în cale atâta alcool nu ar fi fost prea politicos să refuz, nu?

Dar dacă primele două alcoolizări au fost maratoane relativ blânde, ei bine, ultimul maraton a fost epic (Bun cuvânt pentru mimă dacă ai chef să mimezi complicat și te ține imaginația)! Cam ca bătălia de la Termopile. 300 de oameni vs. câtă frunză, câtă iarbă.  Numai că în cazul meu…un om vs. cubametri de alcool. Nu orice fel de alcool, căci eu sunt prieten bun cu uncheșul Jack. Dumnealui a învins până la urmă, dar bătălia a fost aprigă și presimt eu că va rămâne în analele istoriei. A fost apriga, dar nu m-am dat bătut cu una cu două. Nu. Nici pomeneală. Să o luăm pe rând ca la moară…că orice dihanie din asta de chef tre să aibă și un motiv și un început.

Darwin Awards – Ediție specială de la poarta raiului

Nu știu câți dintre voi urmăriți știri. Mai prind și eu în câte ocazional câte o informație și mă mai distrez și eu. No…ideea e că un individ de pe lângă Făgăraș a găsit niscaiva obuz din al doilea război mondial. Obuzul cela stătea îngropat liniștit în curtea omului sau pe te miri unde până când primata cu pricina i-a tulburat liniștea. Ca să citez dintr-un film: Prima dată când cineva te face cal îl plesnești peste față, a doua oară când cineva te face cal îi zici că e un măgar, a treia oară când cineva te face cal, ei bine, poate e momentul să începi să cauți să cumperi o șa.

La fel și cu obuzul ăsta, daca arată ca un obuz și pare a fi un obuz atunci șansele sunt maxime să fie un obuz! Dacă îl mai găsești și îngropat prin pământ atunci clar e obuz! Păi și cum Satană să te uiți tu galeș la obuzul ăla și să te gândești cu mintea ta îngustă că poate i-ar sta bine unui cactus în el pe post de ghiveci? Și nu numai că te uiți galeș la el…dar încerci să și spargi nuca cu un flex!
Păi să-mi fie cu pardon…eu n-am făcut armata și tot am un habar cam cum arată un nenorocit de obuz. Și domnul acesta câștigător al premiul Darwin musai că o făcut armata în tinerețile lui! Musai că o văzut măcar cum arata un glonț. Și sincer nu cred că tre să te ducă mintea la rezolvat integrale triple pe curbe închise sau să poți să calculezi cu precizie de 14823 zecimale viteza luminii prin ceaiul negru ca să îți dai seama că chestia aia de metal în care vroia el să-și înfigă flexul seamană cu un glonț sinistru de mare.

Sigmund Freud și etnobotanicele

Cum n-am mai aberat cam de multicel pe aici…am zis că poate ar fi bine să o mai fac, să nu ziceți după aia că am uitat de voi și să mă arătați cu deștu’ pe stradă.

Azi noapte am avut un vis care pentru o scurtă perioadă de timp a părut cumplit de real. Visez rar de tot, sau cel puțin foarte rar îmi aduc aminte de visele mele. Asta a fost una dintre dățile ălea. Hai că știți și voi cum e cate un vis din ăsta. No, și ideea e că m-am trezit eu pe la vreo 7 juma dimineața să beau o cănuță cu apă și m-am întins înapoi în pat. Nu de alta, dar să mai dorm până la 9 făr’ un sfert.

Nunți, botezuri și o Înmormântare (partea III)

M-am gândit eu că ar fi frumos să termin odată cu botezul acela. Și evident că pentru a termina trebuie să vină partea a 3-a. Cam ca sfânta treime…numai că avem mai multe păcate aici.
De unde atâtea păcate? Pentru că nouă ne este indiferentă sfânta treime, ne doare în paișpe de Geezu…dar mai presus de toate noi suntem aici ca să frângem batjocura de omuleții aia mici și prăpădiți numiți preoți și de toată șleahta lor. De ce? Pentru că merită, evident!
Înainte să continui vă pun să vă uitați la Moașterama ca să realizați ce voi abera în continuare!

[youtube qTYWOaufDmw]

Religia – acest bastion al toleranței

NU! Religia nu este un bastion al toleranței. O casă de toleranță, prin definiție, este cu câteva ordine de mărime mai tolerantă. Nu, religia este apogeul imbecilității și violenței umane. Parol.

Și în cazul în care nu mă cunoști sau nu știi deja, află că mi se fâlfâie în fața cărui prieten imaginar te inchini. Dacă o să vină să mă pedepsească vreunul dintre imaginarii aștia mă descurc eu cumva cu el, n-am nevoie de rugăciunile altora. Mă doare fix in bașcheți de cum îl cheamă, că toți îs la fel. Singura diferență între ei sunt oamenii care îi pupă în sfântul lor funduleț. Da, prea-mărite creștin, musulman, catolic …sau orice altă nație ai fi, ia aminte:

Kama and Mac Gregor- Nova (Original mix)

Pentru că deși îmi place teribil să mă deletectez auditiv cu muzici bune (după umila noastră părere) și să îmi sparg timpanele în acorduri de chitară mânuită de Mark Knopfler sau David Gilmour și Roger Waters, întotdeauna voi reveni cu maximă plăcere la un gen muzical aparte: trance-ul psihedelic. Cel puțin în cazul meu iubirea e mai veche și chiar dacă a ajuns în stadiul ăla în care deja se bazează pe respect și toleranță încă e foarte vie senzația de plăcere pe care o resimt când ne reîntâlnim.
Totul a început acum vreo 2 veșnicii, când încă eram în fragedă formare. Și cum omul este foarte ușor de manipulat, atunci când entitatea care este el nu este încă bine definită, am acaparat multă informație. Mult timp a stat acolo undeva, ascunsă, într-o stare de latență…dar oarecum activă fără dar și poate.
Când ușor, ușor am devenit conștient și am început să acaparez informație, primul lucru pe care mi-l aduc aminte, din punct de vedere muzical, este un tip pe nume Jean Michel Jarre. Apoi am auzit de Isao Tomita și Klaus Schulze. Au urmat Vangelis și Richard Clayderman.
Ei bine, dacă cei de mai sus au apărut relativ în fragedă pruncie, pe undeva prin liceu am dat la un moment dat de un curent muzical care se numea pe atunci Dream Dance.

Ooooo, ce vremuri! Robert Miles, Zhi-vago, BBE, Imperio, Future Breeze, DJ Quicksilver, Sash!, Fragma, Miss Shiva, Antiloop, Dolphin’s Mind, Kosmonova, DJ Sakin & Friends!

Nunți, Botezuri și-o Înmormântare

Dacă n-ar fi amuzant mi-ar veni să plâng. Probabil că doar cine mă știe bine o să râdă mai cu spor, dar eu mă încăpățânez să aberez pe tema dată.

Știi că îți dai seama când treaba începe să se împută, nu? Și văd că eu îmi dau seama că se împute tot mai tare! Dar dacă e să fie bal, atunci bal să fie.
Mi-s om relativ social (doar relativ, și doar atunci când nu sunt anti-social de-a binelea) așa că număr ceva prieteni în portofoliu. Cu unii dintre ei am suferit 4 ani în același liceu, cu alții am crescut împreună și după aia m-am împrietenit cu prietenii lor. Mai există și oamenii aia cu care sunt prieten și cu care mă înțeleg foarte bine…dar naiba mai știe cum și de unde ne cunoaștem. Unor lucruri le e scris să se piardă în negura timpului și e bine să le lăsăm să-și urmeze cursul firesc. Asta e. Îmbătrânim.

Locul pierzaniei noastre, a tuturor

Nu. Nu voi incepe sa dau citate de cinspe mii de cuvinte evlavioase proaspat scoase din biblia. Ci mai degraba am stat eu si m-am cugetat cum ca dupa atata amar de vreme ar fi cazul sa va zic unde imi pierd eu noptile si cam pe unde imi inec mintile in aburi clocotind de alcool.

Eu mi-s migrator. Singura diferenta intre mine si pasaretul plimbaret ii lipsa mea acuta de pene. Ma jur ca n-am. Aaa, si cealalta singura diferenta e ca eu migrez saptamanal, ele bietele ajung sa bea doar de vreo doua ori pe an…ceea ce e trist. In timpul saptamanii, atunci cand teoretic mi-s om cu responsabilitati ce ara cu deshtele in campul muncii, stau in alt oras. De vis, dom’le! Da’ eu is ca prastia. Abia astept sa simt miros de vineri in nari si deja mi-s mai plin de viata, si viata-i mai plina de mine. Si cum se face vineri seara ma arunc cu voiosie in vehiculul cu tractiune de picior, ca trage mai cu spor cu cat is eu mai vanjos si pun plumbi in talpa, si plec pe alte meleaguri. Yeap, trag si eu ca Nica a lu’ Creanga, la casa parinteasca, acolo unde m-am fost educat si crescut bine, ca o paine dospita cu maiestrie. Locul ala unde pedofilii sunt in culmea extazului. Numai minore, una si una!

Am nevoie de ea ca de painea calda! Pai de ce nu va luati o paine calda?

Sa-mi fie cu pardon, da’ in tarisoara asta prapadita parca au murit toti oamenii de marketing. Am ajuns eu la concluzia ca romanii au ramas fara oameni capabili sa faca reclame inteligente sau macar amuzante. A se vedea vodafone.ro. Pai saracii au facut o campanie de publicitate de ma umfla plansul si de-mi vine sa nu mai zic nimanui ca am abonament la ei. Pe bune. Stiti despre ce vorbesc, nu? Campania asta ce te scarbeste acum peste tot (TV, panouri publicitare, site-ul lor) cu un nene ahtiat dupa veverita aia si cu niste texte demne de tot dispretul.

N-am treaba cu actorii aia dini  reclama sau ce or fi ei, da’ veverita aia lesinata rade de zici ca o gadila cineva cu bocanc sub brat. Atat de fals! Oripilant. Pai mai fata…daca nu poti rade natural atunci n-o mai fa deloc ca imi masturbi (da da…e licenta poetica sau cum vrei sa-i zici) buna functionare a timpanelor. Aaaaaa…si textele. Oroare zic. Pai nici daca ma scremeam 3 luni fara sa miros picatura de alcool si nu puteam sa scot texte mai imbecile de atat. Ceva mai inteligent decat maximia si paul maximus n-au putut scoate din ei?. Maxim? Maxim ce? Maxima labareala!