Category Archives: (R)evolutii

Mec-ul și păcatele de moarte

Da, măi dragii moșului, acum o vreme am călcat în McDonald’s. O fac rar, pentru că oarecum țin la suplețea mea de gazelă subnutrită. Mi se făcuse poftă de un shake de la ei. Shake pe care l-am gustat ultima dată probabil prin 1998 (deci acum vreo 15 ani). Ocazional mai înfulec câte ceva de pe la ei, dar în general după ce beau atât de mult încât răul pe care mi-l fac cu mâncarea aia să nu mai prea conteze. N-aș putea să fiu ipocrit și să beau 3 vedre de bere și juma de sticlă de whisky și să am pretenția că mi-aș dori o salată cu brânză de soia. Dacă tot mi-am futut ficatul, de ce nu și mi-aș sodomiza și stomacul? Măcar să fie împreună în rahat, nu?

Și precum spuneam, am intrat acolo și m-am îngrozit. Dacă ești bărbat și-ți vezi falusul în toată integritatea lui, fără să fie pitit sub vreun morman de șuncă sau femeie care stai dreaptă și îți poți observa veverița fără prea mari dificultăți, atunci ai să fi de acord cu mine când am să afirm că ăla e un loc înspăimântător.

Nația Meseriașului Manole

Noi suntem o țară de pălmași. Și nu, nu în sensul de muncitori ai pământului, că țăranii nu merită o asemenea insultă. Ci mai degrabă în sensul de loaze care pun palma să facă o treabă, dar rămân doar cu palma pusă, că treaba nu se face. Pai cum crucea mă-sii să se facă treabă? Că noi suntem meseriași. Noi știm ce avem de făcut. Cum adică vii tu, neica nimeni, să-mi spui mie, cum să-mi fac treaba??? Așa ceva nu se poate dom’le!
Dar din păcate meseriașul român, micul nostru Manole, e la fel de priceput în a-și face treaba ca o lebădă pe care o pui să facă sudură. Bah, până și un cangur știe mai multe despre construcții decât Manole al nostru. Mecanici? Hai sictir! Mai bine îmi repar mașina cu apă sfințită. Aș obține același rezultat, dacă nu chiar mai bun. S-ar putea să fie mai ieftin și nu rămân 1-2-3 săptămâni fără mașină.

Dacă stau bine să mă gândesc, meseria meseriașilor noștri e din moși strămoși. Pentru că dacă idiotul de Manole știa să facă dracu’ un mortar de calitate n-avea nevoie să-și îngroape nevasta în zid. Nu, profesorii voștri vă mint cu nerușinare, n-are nici o legătura cu sacrificiul. Ăla era un pălmaș nenorocit. Naiba știe cum o fi ajuns el să fie meșter șef, dar dacă în loc de fier beton sau altă armătură tu folosești o nevastă păi să îmi fie cu pardon, dar nu prea ai ce căuta în construcții.

Indignarea unui om normal

Domnilor din USL, bag de seama ca domniile voastre uita cateva lucruri esentiale.
S-au votat primarii si consilii judetene. Ati castigat in detrimentul PDL.
Dar n-ati castigat pentru ca sunteti voi miezul din paine. Nu domnilor, ati castigat pentru ca lumea a vrut ca PDL sa-si primeasca o palma. Si si-au primit-o!

Dar acum voi va bazati pe o premisa gresita si anume aceea ca veti castiga alegerile din toamna anului de gratie 2012. Tu, domnule Copy-Paste, ai ajuns prim-ministru printr-o imprejurare nefericita pentru romani dar nu ai fost ales de noi. In schimb cel pe care-l atacati cu atata inversunare a fost ales de noi.

Religia – acest bastion al toleranței

NU! Religia nu este un bastion al toleranței. O casă de toleranță, prin definiție, este cu câteva ordine de mărime mai tolerantă. Nu, religia este apogeul imbecilității și violenței umane. Parol.

Și în cazul în care nu mă cunoști sau nu știi deja, află că mi se fâlfâie în fața cărui prieten imaginar te inchini. Dacă o să vină să mă pedepsească vreunul dintre imaginarii aștia mă descurc eu cumva cu el, n-am nevoie de rugăciunile altora. Mă doare fix in bașcheți de cum îl cheamă, că toți îs la fel. Singura diferență între ei sunt oamenii care îi pupă în sfântul lor funduleț. Da, prea-mărite creștin, musulman, catolic …sau orice altă nație ai fi, ia aminte:

Apocalipsa într-o sticlă (cocktail molotov)

Nu mă dau in vânt după muzica românească. Aproape deloc aș putea spune. Mă seacă pițipoancele astea care pretind că fac muzică.
Hip-hop? Aoleu…hai sictir! Noi aici pe blog suntem la noi acasă și ne permitem să mai înjurăm ocazional precum birjarii. Dar să faci zgomot înjurând și după aia plângându-te că de ce te cenzurează e pur și simplu ipocrizie!

Nu-s nici ușă de biserică…mai ascult câte un paraziții (rar, foarte rar – și doar anumite melodii) și mai nou pe ăla cu Anul 2000 (Guess Who) dar cam atât.
Nu ascult muzică agricolă pentru simplu fapt că mă seacă. Nu ascult pop românesc pentru că este una dintre cele mai jenante expresii posibile ale muzicii.

Melc, melc, codobelc

Melc, melc, codobelcNu. Nu-i vorba de nici un melc. Cel puțin nu în accepțiunea pură a termenului.
E vorba de melcul de mall, super-market, mini-market, micro-market sau ce alte feluri de market-uri or mai exista. De fapt nu doar market-uri ci orice loc în care lumea are posibilitatea să stea și să caște gura ca vițelul la poarta nouă.

Aseară mi-am făcut cea mai scumpă porție de cartofi prăjiți ever! Pe bune! E scump al dracului când vrei să-ți faci cartofi prăjiți da’ n-ai cartofi. Și normal că te duci să cumperi, nu? Și pentru ca nu mai fusesem de mult in Carfur, ce mi-am zis eu? Ia hai sa îmi iau cartofii de acolo! Nici n-am gandit bine…și hop în mașină către mirobolantul magazîn. Intru. Îmi iau un coș din ala mic, de mână, că doar n-o să cumpăr tot nenorocitul de magazin pentru un kil de cartofi!

Arta de a vinde o mizerie nesolicitată

Pareri Alico

Da bre, ia să vă zic eu epopeea unei zile în care mi-am futut cu maxim succes o oră jumătate din viață. Ieșeam mai câștigat dacă stăteam acasă și mă scărpinam în fund. Parol. Aș fi ieșit cu fundul plin de sânge de la atâta scărpinat…dar pe bune că ar fi fost o oră jumate petrecută mai cu folos și în mod categoric ar fi fost mai plăcut.

Românul știe de glumă

Încep să cred că stie o coacăză. Aha…adică umorul românesc e mort. Și numai că e mort, da’ deja e intrat in putrefacție. Și amu zic de papagalii ăștia de pe la radiouri și televizuini.
Ok…așadar noi (autorii) avem alergie la prostie. Suntem de părere cum că am avea ceva simț al umorului și atunci nu ințeleg cum paștele mă-sii de treabă nu reușim să schițăm nici măcar o umbră de zâmbet la câte o glumă din asta care apare la televizor sau la câte un radio (atunci când îmi scapă telecârmuiala mai mult de 5,3 secunde pe un post românesc)

În categoria asta infamă de clovni retarzi intră destul de mulți dintre cei care activează in zilele noastre în emisiuni de divertisment. Eu nu mi-s cine știe ce căcat de dumnezeu în ale umorului și fac glume bune doar în anumite condiții și cu anumiți oameni, dar un lucru e clar: glumele mele sunt mai bune decât ale lor! Normal că mi-s un pic narcisist, dar vorba ălora de la Guerilla (singurii care mai dețin niscaiva umor pe ici pe colo) – când îi văd cât sunt de proști îmi vine să mă reproduc! Sunt teribil de curios de când calitatea umorului nostru a căzut in halul ăsta!!!

In ritmuri de tobe

Cred ca fiecare are ocazional care o melodie de care se indragosteste. Stii cum e. E melodia aia care iti ramane in cap ca un cosmar urat, numai ca iti place. Ai asculta-o pana ar incepe sa-ti sangereze urechile.

Eu patesc destul de rar lucrul asta…da’ si cand se intampla! Eu is mai de moda veche, ca sa zic asa, si nu ma prea incanta muzica ce se aude in topuri acum. Ma seaca lady Gasca, sa nu aud de justin beibere. Aaaa…ca ma tot intreb: Cine mama dracului e cainele Snoop? Si sa nu incep sa ma leg de pizdulicile din muzica romaneasca.

Save the cheerleader, save the world

Mda, nush cati dintre voi v-ati uitat la Heroes dar va pot spune ca fraza asta a fost omniprezenta. Ca un fel de dumnezeu lingvistic…atotprezent, atotputernic si care guverneaza toata intriga si actiunea. Mi-a placut serialul ala. Mult. Am fost in faza aia de drug-addict si ma uitam la cate 5-6 episoade pe seara.

In fine, ideea e un pic alta si n-are nici o legatura cu serialul sus amintit. Ideea e ca noi ne luptam ca disperatii sa salvam lumea, sa salvam te miri ce idiotenie de idee sau naiba mai stie ce mai incercam sa salvam zilele astea. Omenirea se duce dracului, incet si sigur.