Archives

Bijuteria Coroanei

No, La Mulți Ani! Că din câte îmi aduc eu aminte nu ne-am mai prea văzut de ceva vreme. Dar cum totuși nu e cazul să devenim emoționali ca niște fetișcane plângăcioase eu zic să trecem la treabă și să vă mai pun la curent cu ce vrăji mai face nevasta mea! Nu, n-am nevastă, dar era un titlu de serial de prin adolescența mea…și m-am gândit că ar suna bine în context.

Pentru cei cu care nu m-am mai întâlnit de ceva vreme țin să precizez că am schimbat bolidul cu care îmi fac deplasările prin minunata noastră patrie. Yeap! S-a întâmplat minunea.
Bine, dacă stau să mă gandesc un pic (de fapt nu tre să gândesc prea mult) aș putea găsi vreo câteva probleme cu această tranziție.

Uncle Jack & Motherfucking Jedis

Ficatu-mi bate-n țeavă și turcii mă-nconjoară, da’ năravu’ ba! 3 weekend-uri la rând am băut fără de discernământ. Nu, nu-s alcoolic anonim, dar așa s-a nimerit. Și dacă tot mi-a scos karma în cale atâta alcool nu ar fi fost prea politicos să refuz, nu?

Dar dacă primele două alcoolizări au fost maratoane relativ blânde, ei bine, ultimul maraton a fost epic (Bun cuvânt pentru mimă dacă ai chef să mimezi complicat și te ține imaginația)! Cam ca bătălia de la Termopile. 300 de oameni vs. câtă frunză, câtă iarbă.  Numai că în cazul meu…un om vs. cubametri de alcool. Nu orice fel de alcool, căci eu sunt prieten bun cu uncheșul Jack. Dumnealui a învins până la urmă, dar bătălia a fost aprigă și presimt eu că va rămâne în analele istoriei. A fost apriga, dar nu m-am dat bătut cu una cu două. Nu. Nici pomeneală. Să o luăm pe rând ca la moară…că orice dihanie din asta de chef tre să aibă și un motiv și un început.

Darwin Awards – Ediție specială de la poarta raiului

Nu știu câți dintre voi urmăriți știri. Mai prind și eu în câte ocazional câte o informație și mă mai distrez și eu. No…ideea e că un individ de pe lângă Făgăraș a găsit niscaiva obuz din al doilea război mondial. Obuzul cela stătea îngropat liniștit în curtea omului sau pe te miri unde până când primata cu pricina i-a tulburat liniștea. Ca să citez dintr-un film: Prima dată când cineva te face cal îl plesnești peste față, a doua oară când cineva te face cal îi zici că e un măgar, a treia oară când cineva te face cal, ei bine, poate e momentul să începi să cauți să cumperi o șa.

La fel și cu obuzul ăsta, daca arată ca un obuz și pare a fi un obuz atunci șansele sunt maxime să fie un obuz! Dacă îl mai găsești și îngropat prin pământ atunci clar e obuz! Păi și cum Satană să te uiți tu galeș la obuzul ăla și să te gândești cu mintea ta îngustă că poate i-ar sta bine unui cactus în el pe post de ghiveci? Și nu numai că te uiți galeș la el…dar încerci să și spargi nuca cu un flex!
Păi să-mi fie cu pardon…eu n-am făcut armata și tot am un habar cam cum arată un nenorocit de obuz. Și domnul acesta câștigător al premiul Darwin musai că o făcut armata în tinerețile lui! Musai că o văzut măcar cum arata un glonț. Și sincer nu cred că tre să te ducă mintea la rezolvat integrale triple pe curbe închise sau să poți să calculezi cu precizie de 14823 zecimale viteza luminii prin ceaiul negru ca să îți dai seama că chestia aia de metal în care vroia el să-și înfigă flexul seamană cu un glonț sinistru de mare.

Religia – acest bastion al toleranței

NU! Religia nu este un bastion al toleranței. O casă de toleranță, prin definiție, este cu câteva ordine de mărime mai tolerantă. Nu, religia este apogeul imbecilității și violenței umane. Parol.

Și în cazul în care nu mă cunoști sau nu știi deja, află că mi se fâlfâie în fața cărui prieten imaginar te inchini. Dacă o să vină să mă pedepsească vreunul dintre imaginarii aștia mă descurc eu cumva cu el, n-am nevoie de rugăciunile altora. Mă doare fix in bașcheți de cum îl cheamă, că toți îs la fel. Singura diferență între ei sunt oamenii care îi pupă în sfântul lor funduleț. Da, prea-mărite creștin, musulman, catolic …sau orice altă nație ai fi, ia aminte:

Don’t be evil!

Așa ar fi frumos. Să nu fie răi. Pentru cei ce nu sunteți foarte la curent cu lumea în care habităm cu tonții: “Don’t be evil” este sloganul sub care funcționează și domnește Măria Sa Împăratul Google.

De mai multe ori am stat și m-am cugetat adânc de tot la cât de dependent sunt de tot ceea ce tine de google.com. Prima dată când am devenit conștient de această mare problemă a fost la ceva vreme după ce mi-am facut cont pe GMail. Am contul asta de când aveai încă nevoie de invitație ca să poți să-ți faci cont, deci de ceva vreme. Am văzut toate schimbările la față pe care le-a avut de-a lungul timpului și am rămas în continuare ventilator (fan) Google și în mod special GMail.

Apocalipsa într-o sticlă (cocktail molotov)

Nu mă dau in vânt după muzica românească. Aproape deloc aș putea spune. Mă seacă pițipoancele astea care pretind că fac muzică.
Hip-hop? Aoleu…hai sictir! Noi aici pe blog suntem la noi acasă și ne permitem să mai înjurăm ocazional precum birjarii. Dar să faci zgomot înjurând și după aia plângându-te că de ce te cenzurează e pur și simplu ipocrizie!

Nu-s nici ușă de biserică…mai ascult câte un paraziții (rar, foarte rar – și doar anumite melodii) și mai nou pe ăla cu Anul 2000 (Guess Who) dar cam atât.
Nu ascult muzică agricolă pentru simplu fapt că mă seacă. Nu ascult pop românesc pentru că este una dintre cele mai jenante expresii posibile ale muzicii.

Arta de a vinde o mizerie nesolicitată

Pareri Alico

Da bre, ia să vă zic eu epopeea unei zile în care mi-am futut cu maxim succes o oră jumătate din viață. Ieșeam mai câștigat dacă stăteam acasă și mă scărpinam în fund. Parol. Aș fi ieșit cu fundul plin de sânge de la atâta scărpinat…dar pe bune că ar fi fost o oră jumate petrecută mai cu folos și în mod categoric ar fi fost mai plăcut.

Românul știe de glumă

Încep să cred că stie o coacăză. Aha…adică umorul românesc e mort. Și numai că e mort, da’ deja e intrat in putrefacție. Și amu zic de papagalii ăștia de pe la radiouri și televizuini.
Ok…așadar noi (autorii) avem alergie la prostie. Suntem de părere cum că am avea ceva simț al umorului și atunci nu ințeleg cum paștele mă-sii de treabă nu reușim să schițăm nici măcar o umbră de zâmbet la câte o glumă din asta care apare la televizor sau la câte un radio (atunci când îmi scapă telecârmuiala mai mult de 5,3 secunde pe un post românesc)

În categoria asta infamă de clovni retarzi intră destul de mulți dintre cei care activează in zilele noastre în emisiuni de divertisment. Eu nu mi-s cine știe ce căcat de dumnezeu în ale umorului și fac glume bune doar în anumite condiții și cu anumiți oameni, dar un lucru e clar: glumele mele sunt mai bune decât ale lor! Normal că mi-s un pic narcisist, dar vorba ălora de la Guerilla (singurii care mai dețin niscaiva umor pe ici pe colo) – când îi văd cât sunt de proști îmi vine să mă reproduc! Sunt teribil de curios de când calitatea umorului nostru a căzut in halul ăsta!!!

In ritmuri de tobe

Cred ca fiecare are ocazional care o melodie de care se indragosteste. Stii cum e. E melodia aia care iti ramane in cap ca un cosmar urat, numai ca iti place. Ai asculta-o pana ar incepe sa-ti sangereze urechile.

Eu patesc destul de rar lucrul asta…da’ si cand se intampla! Eu is mai de moda veche, ca sa zic asa, si nu ma prea incanta muzica ce se aude in topuri acum. Ma seaca lady Gasca, sa nu aud de justin beibere. Aaaa…ca ma tot intreb: Cine mama dracului e cainele Snoop? Si sa nu incep sa ma leg de pizdulicile din muzica romaneasca.

Frana bre, franaaa!

Si ochii la drum in pana mea, ca de aia esti sofer!

Vrei sa vezi cum faci accident fara sa fii in masina? Simplu! Atat de simplu! Ar fi mai complicat sa respiri. Sa te chinui sa-ti aduci aminte in ce ordine vin operatiile alea elementare: inspira, expira, inspira.
In seara asta m-o fericit un posesor de permis! Cum bah sa te opresti intr-o masina parcata? Cum? Simplu, se pare ca! Aveam si eu, ca omu, masina parcata pe trotuar in fata firmei si ce s-o gandit domnul posesor de permis? Hai sa-mi futa mie zilele. Si nu oricum ci MAXIM!

O iesit dintr-o intersectie, i-a venit careva din fata in depasire si in loc sa se bage in ala, ca oricum era celalalt de vina, o intrat in masina mea! Mi-o busit spoiler, mi-o futilizat toba! Vezi ce simplu e?