Archives

Uncle Jack & Motherfucking Jedis

Ficatu-mi bate-n țeavă și turcii mă-nconjoară, da’ năravu’ ba! 3 weekend-uri la rând am băut fără de discernământ. Nu, nu-s alcoolic anonim, dar așa s-a nimerit. Și dacă tot mi-a scos karma în cale atâta alcool nu ar fi fost prea politicos să refuz, nu?

Dar dacă primele două alcoolizări au fost maratoane relativ blânde, ei bine, ultimul maraton a fost epic (Bun cuvânt pentru mimă dacă ai chef să mimezi complicat și te ține imaginația)! Cam ca bătălia de la Termopile. 300 de oameni vs. câtă frunză, câtă iarbă.  Numai că în cazul meu…un om vs. cubametri de alcool. Nu orice fel de alcool, căci eu sunt prieten bun cu uncheșul Jack. Dumnealui a învins până la urmă, dar bătălia a fost aprigă și presimt eu că va rămâne în analele istoriei. A fost apriga, dar nu m-am dat bătut cu una cu două. Nu. Nici pomeneală. Să o luăm pe rând ca la moară…că orice dihanie din asta de chef tre să aibă și un motiv și un început.

Read more… →

Pelerinaj la moaștele sfântului Jack

Știți, presupun, că mare parte dintre credincioșii înfrigurați fac ocazional tot felul de pelerinaje ca să viziteze tot felul de moaște. Moaște…adică putreziciuni sfințite. Să mergi in pelerinaj ca să vezi un individ care e mort de cel puțin 100 de ani mi se pare la fel de util pentru credință ca o trecere prin fața casei lu’ Jiji berbecali pentru bunăstare. Inutil. Dacă îi vizitezi casa lui jiji n-o să devii bogat, dacă pelerinezi către moaște n-o să te bage mnezo în față la coada pentru intrat în rai. Și ca să profit de această mirifică oportunitate, că vorba aceea – nu în fiecare zi am ocazia să scriu despre moaște, care-i șpilul în a merge să vezi moaște? Ce satană speri să obții? Vrei să vezi cu ochii tăi cum o să arați mort? Și stai blând, că n-o să arăți cum arată momâia aia! Decât oasele or să rămână din tine.

Buuuuun, ia să schimbăm registrul ăsta macabru și să trec la subiect. Acum ceva vreme fusei la o nuntă. O bună prietenă o reușit să găsească bărbatul care să se lase nenorocit până când moartea îl va izbăvi și își va dori să se transforme în moaște ca să servească drept crunt avertisment celor ce îndrăznesc să se însoare.

Read more… →

Mimă, anyone?

Ca să zic așa, mie îmi place să joc mimă! Maxim!

Ideal e să joc cu oameni care să țină la bășcalie sau să fie capabili să facă bășcălie. Nu de alta, dar atunci e mai savuros jocul. Nu mă trag pe cur de la mimat. Mimez orice. Nu conteaza dacă știu sau nu cuvântul, dacă știu sau nu să îl mimez…mă pun gospodărește pe treabă până îmi conving echipa să rostească cuvântul la care vreau să ajung. Mai puțin când acel cuvânt este “scelerat“. Mimați voi cuvântul ăla 🙂 Și nu de puține ori jocul de mimă a fost cea mai reușită parte dintr-un chef. E genul de joc care te face să uiți de griji și singura ta preocupare devine tembelul ăla care stă în fața ta și încearcă să îți spună că un pătrat nu definește o cutie ci mai degrabă o cizmă.

Read more… →

Chef la bloc cu Vangelis

Daca nu stii cine e Vangelis, daca nu ai ascultat niciodata…pai poti sa mori linistit ca pana amu ai cam folosit oxigen inutil! Sau si mai bine intra aici si vezi: Vangelis.
Sa fie acum ceva vreme cand, intr-o seara in care nu aveam nici un tovaras dispus la alcoolizare prin urbea natala, am plecat sa ma plimb prin oras. Pe jos adica. Si ies de pe poarta casei parintesti si aud Vangelis. Tare! Foarte tare! (adica se auzea de parca ar fi cantat langa mine). Mie imi place Vangelis mult de tot. Maxim, am zis! Tatal meu m-a crescut cu Vangelis si Isao Tomita si Klaus Schulze si Pink Floyd si deci ii stimez maxim pe astia de i-am pomenit amu.

Si pentru ca imi place Vangelis, asa cum imi place cafeaua de dimineata si tigara de dupa, am pornit ca un catar dupa morcovul din fata ochilor in cautarea sursei de muzica divina. Sa fim clar intelesi…eu stau cam pe la marginea orasului natal. Mai e cam un mestecat de guma pana la malul Oltului. Pana in partea ailalta de catun bat cam 30-40 minute de mers sanatos. Si eu merg sanatos, ca doar ziua de ieri ii mai lunga decat pasul Sfarshitorului. Mah, si in imbecilitatea mea ies de pe strada si ma indrept catre primele blocuri…convins fiind ca cineva face un monstru de chef si rasuna muzica in felul acela. Ajung la cele blocuri si nimic…se auzea mai tare, dar tot nu gasisem sursa. O iau mai departe spre centrul orasului. Trec pe langa politie si se aude si mai tare decat pana acum. Ma fir-as-al dracului!

Read more… →