Archives

Nația Meseriașului Manole

Noi suntem o țară de pălmași. Și nu, nu în sensul de muncitori ai pământului, că țăranii nu merită o asemenea insultă. Ci mai degrabă în sensul de loaze care pun palma să facă o treabă, dar rămân doar cu palma pusă, că treaba nu se face. Pai cum crucea mă-sii să se facă treabă? Că noi suntem meseriași. Noi știm ce avem de făcut. Cum adică vii tu, neica nimeni, să-mi spui mie, cum să-mi fac treaba??? Așa ceva nu se poate dom’le!
Dar din păcate meseriașul român, micul nostru Manole, e la fel de priceput în a-și face treaba ca o lebădă pe care o pui să facă sudură. Bah, până și un cangur știe mai multe despre construcții decât Manole al nostru. Mecanici? Hai sictir! Mai bine îmi repar mașina cu apă sfințită. Aș obține același rezultat, dacă nu chiar mai bun. S-ar putea să fie mai ieftin și nu rămân 1-2-3 săptămâni fără mașină.

Dacă stau bine să mă gândesc, meseria meseriașilor noștri e din moși strămoși. Pentru că dacă idiotul de Manole știa să facă dracu’ un mortar de calitate n-avea nevoie să-și îngroape nevasta în zid. Nu, profesorii voștri vă mint cu nerușinare, n-are nici o legătura cu sacrificiul. Ăla era un pălmaș nenorocit. Naiba știe cum o fi ajuns el să fie meșter șef, dar dacă în loc de fier beton sau altă armătură tu folosești o nevastă păi să îmi fie cu pardon, dar nu prea ai ce căuta în construcții.

Uncle Jack & Motherfucking Jedis

Ficatu-mi bate-n țeavă și turcii mă-nconjoară, da’ năravu’ ba! 3 weekend-uri la rând am băut fără de discernământ. Nu, nu-s alcoolic anonim, dar așa s-a nimerit. Și dacă tot mi-a scos karma în cale atâta alcool nu ar fi fost prea politicos să refuz, nu?

Dar dacă primele două alcoolizări au fost maratoane relativ blânde, ei bine, ultimul maraton a fost epic (Bun cuvânt pentru mimă dacă ai chef să mimezi complicat și te ține imaginația)! Cam ca bătălia de la Termopile. 300 de oameni vs. câtă frunză, câtă iarbă.  Numai că în cazul meu…un om vs. cubametri de alcool. Nu orice fel de alcool, căci eu sunt prieten bun cu uncheșul Jack. Dumnealui a învins până la urmă, dar bătălia a fost aprigă și presimt eu că va rămâne în analele istoriei. A fost apriga, dar nu m-am dat bătut cu una cu două. Nu. Nici pomeneală. Să o luăm pe rând ca la moară…că orice dihanie din asta de chef tre să aibă și un motiv și un început.

Maria Raducanu & Sorin Terinte – Concertul

Acum câteva zile a fost organizat un concert Maria Raducanu în Cover Club Făgăraș. Aș vrea să fiu critic de artă ca să pot să îmi dau cu părerea folosind cuvinte din alea pe care nu le înțelege nimeni dar din fericire nu-s critic de artă. Și atunci singurul mod, în care îmi pot da cu părerea, este cel personal, de om care a participat.

Sincer…aștept acest concert de cel puțin un an. Nu știam când sau dacă se va materializa, dar iată că s-a întâmplat. Știi care e problema când aștepți prea mult un anumit lucru? Că începi să-ți faci scenarii, îți creezi o anumită idee utopică în legatură cu motivul așteptării. Ei bine, dragii moșului, vreau să vă zic că în seara cu pricina am avut niște emoții cât mine de mari. Și eu nu-s chiar micuț. Mai mult lung decât lat…dar fără îndoială mi-s lung. Bine, hai, treacă de la mine…o zi de post poate e mai lungă decât mine.

Nunți, botezuri și o Înmormântare (partea III)

M-am gândit eu că ar fi frumos să termin odată cu botezul acela. Și evident că pentru a termina trebuie să vină partea a 3-a. Cam ca sfânta treime…numai că avem mai multe păcate aici.
De unde atâtea păcate? Pentru că nouă ne este indiferentă sfânta treime, ne doare în paișpe de Geezu…dar mai presus de toate noi suntem aici ca să frângem batjocura de omuleții aia mici și prăpădiți numiți preoți și de toată șleahta lor. De ce? Pentru că merită, evident!
Înainte să continui vă pun să vă uitați la Moașterama ca să realizați ce voi abera în continuare!

[youtube qTYWOaufDmw]

Arta de a vinde o mizerie nesolicitată

Pareri Alico

Da bre, ia să vă zic eu epopeea unei zile în care mi-am futut cu maxim succes o oră jumătate din viață. Ieșeam mai câștigat dacă stăteam acasă și mă scărpinam în fund. Parol. Aș fi ieșit cu fundul plin de sânge de la atâta scărpinat…dar pe bune că ar fi fost o oră jumate petrecută mai cu folos și în mod categoric ar fi fost mai plăcut.

Românul știe de glumă

Încep să cred că stie o coacăză. Aha…adică umorul românesc e mort. Și numai că e mort, da’ deja e intrat in putrefacție. Și amu zic de papagalii ăștia de pe la radiouri și televizuini.
Ok…așadar noi (autorii) avem alergie la prostie. Suntem de părere cum că am avea ceva simț al umorului și atunci nu ințeleg cum paștele mă-sii de treabă nu reușim să schițăm nici măcar o umbră de zâmbet la câte o glumă din asta care apare la televizor sau la câte un radio (atunci când îmi scapă telecârmuiala mai mult de 5,3 secunde pe un post românesc)

În categoria asta infamă de clovni retarzi intră destul de mulți dintre cei care activează in zilele noastre în emisiuni de divertisment. Eu nu mi-s cine știe ce căcat de dumnezeu în ale umorului și fac glume bune doar în anumite condiții și cu anumiți oameni, dar un lucru e clar: glumele mele sunt mai bune decât ale lor! Normal că mi-s un pic narcisist, dar vorba ălora de la Guerilla (singurii care mai dețin niscaiva umor pe ici pe colo) – când îi văd cât sunt de proști îmi vine să mă reproduc! Sunt teribil de curios de când calitatea umorului nostru a căzut in halul ăsta!!!

Chef la bloc cu Vangelis

Daca nu stii cine e Vangelis, daca nu ai ascultat niciodata…pai poti sa mori linistit ca pana amu ai cam folosit oxigen inutil! Sau si mai bine intra aici si vezi: Vangelis.
Sa fie acum ceva vreme cand, intr-o seara in care nu aveam nici un tovaras dispus la alcoolizare prin urbea natala, am plecat sa ma plimb prin oras. Pe jos adica. Si ies de pe poarta casei parintesti si aud Vangelis. Tare! Foarte tare! (adica se auzea de parca ar fi cantat langa mine). Mie imi place Vangelis mult de tot. Maxim, am zis! Tatal meu m-a crescut cu Vangelis si Isao Tomita si Klaus Schulze si Pink Floyd si deci ii stimez maxim pe astia de i-am pomenit amu.

Si pentru ca imi place Vangelis, asa cum imi place cafeaua de dimineata si tigara de dupa, am pornit ca un catar dupa morcovul din fata ochilor in cautarea sursei de muzica divina. Sa fim clar intelesi…eu stau cam pe la marginea orasului natal. Mai e cam un mestecat de guma pana la malul Oltului. Pana in partea ailalta de catun bat cam 30-40 minute de mers sanatos. Si eu merg sanatos, ca doar ziua de ieri ii mai lunga decat pasul Sfarshitorului. Mah, si in imbecilitatea mea ies de pe strada si ma indrept catre primele blocuri…convins fiind ca cineva face un monstru de chef si rasuna muzica in felul acela. Ajung la cele blocuri si nimic…se auzea mai tare, dar tot nu gasisem sursa. O iau mai departe spre centrul orasului. Trec pe langa politie si se aude si mai tare decat pana acum. Ma fir-as-al dracului!

Dumnezeu? Memory deleted…

Da…il sterg pe dumnezeu! Definitiv! :D Nu de alta, dar deja devenise mult prea mare.

Te intrebi cum a devenit mult prea mare? Pai e elementar, omule! M-am legat de prea multe ori de viata lui si l-am taguit de prea multe ori si deja e la fel de mare precum APOCALIPSA. Si cum eu si Sfarshitorul suntem fani din aia habotnici ai apocalipsei, nicidecum a lui cristi sau a lui dumnezeu am decis sa-l sterg din lista de tags. Nu pot permite sa imi concureze prietenul imaginar sau pe apocalipsa noastra cea de toate zilele. Eu am painea si cutitul aci si am decis sa tai si sa spanzur fara mila. Locul asta e prea mic pentru doua personaje imaginare si atunci il sterg pe ala mai putin important.

R.I.P.

Sfarshitor contra Sfarshitor

Evident ca mesagerul apocalipsei noastre, a tuturor, trebuia sa poarte un nume.
Il stiti deja de o bucata de vreme asa ca acum a venit timpul sa va zic si de unde a venit numele acestui personaj apocaliptic.

Sa fie anul 1993 (sau poate era 1994), carevasazica acum o viata de om pentru unii sau pret de un liceu + o facultate + inca o tzara de timp. Era vremea in care cei de la Divertis erau in plin elan revolutionar. Ei erau aia care reuseau sa isi franga batjocura de clasa politica intr-o maniera absolut eleganta si plina de umor.
Si cum inca de mic eu eram anarhist am ajuns sa indragesc la maxim fragmentul de mai jos: