Fight Club – Episode 1

First rule of Fight Club: you DO NOT talk about Fight Club!
Pentru cei care nu au vazut Fight Club sau au uitat care era ideea de baza:

Si pentru Sfarshitorul crede ca regula aia nu i se aplica si lui a decis sa o incalce: We WILL TALK about Fight Club!

Orice poveste trebuie sa aiba un inceput. Ei bine, asta incepe acum 3 saptamani.
Intr-o locatie ferita de priviri indiscrete si oameni care sa se uite critic la noi am inceput sa bem. Si cum bautura n-are cum sa duca la ceva constructiv am mai baut un pic. Si asa am ajuns in stadiul ala numit betie.
Si dintre toti cei cu creierii imbibati in alcool se trezeste un maiastru si pune mana pe un salam.
Asta a fost inceputul sfarsitului nostru.

De ce? Pentru ca normal ca nu ne-am putut abtine si am continuat. Ne-am luat fiecare dintre noi portia de salam peste spinare.
Stii care e culmea salamului? Doare de zici ca nasti. Doare de zici ca te-a lovit Big-Bang-ul! Doare de iti vine sa faci o tumba inainte si trei inapoi! Doare de iti vine sa te spovedesti si sa te intorci catre credinta, cu speranta ca poate scapi de durere! E extraordinar ca nu lasa nici un kkt de urma acolo unde a fost aplicat cu indarjire.
Sfinte pazeste ce poate sa doara un salam aplicat cu simt de raspundere peste spinare!!

Au mai urmat ceva bete pe spinari, peste picioare, pana cand unul dintre noi a aruncat cu o paine dupa subsemnatul. Paine feliata (sa fie clar), caci suntem lenesi si nu ne place sa taiem paine. Evident ca biata paine s-o imprastiat in toata splendoarea ei. Am avut la dispozitie un sac de felii de paine pe jos. Cum nu se mai puteau manca am zis ca poate ar fi cazul facem un pic de “Lateral Thinking”. Si am luat o bucata de paine de pe jos, m-am uitat duios si cu multa dragoste la tembelul de langa mine si i-am ars una peste obraz cu felia de paine.
Ce a urmat frizeaza absurdul! El urla aproape gutural tinandu-se de obrazul victimizat, eu razand aproape isteric. Am zis ca nu pot sa-i raman dator si mi-am pus si eu pielea la bataie. L-am inarmat cu o felie de paine si…aoleu! Futu-i ceapa masii! Cum mnezo!? Am avut o revelatie transcedentala cand am simtit felia aia de paine pe fata! Parca toata pielea de pe fata a plecat dracu’ si m-o lasat in prostia mea. Si toti cei care am intrat in hora asta absolut absurda ne-am incasat-o multiplu cu felii de paine peste figura.

S-au terminat feliile de paine! Muaahahahaha….dar au ramas cojile :)) Coji de paine repezite cu strasnicie peste grumazurile noastre amortite de diverse dureri.
Mirific! Dureros! Al dracu’ de dureros! Unul dintre noi simtea coaja aia de paine si a doua zi de dimineata.
A doua zi dimineata fu cel mai cumplit! Stateam precum ramele la soare si ne miram de fiecare data cand descopeream cate un loc care ne doare. Si ne dureau destul de multe.

Partea cretina in toata povestea asta nu e faptul ca ne-am batut cu salam, bete si paine ci faptul ca ne-a placut sa ne mutilam in halul acela. Duminica dimineata ranjeam toti, cu priviri vinovate si dureri de sale dar fara nici o vanataie! Asta a fost partea geniala: Nu existau dovezi fizice ale noptii care tocmai se terminase :D.

A fost un chef reusit!