Pârtieeeee

Ho ho ho dragii moșului!

Subsemnații (adicatelea eu si prietenul meu imaginar) sunt relativ sedentari. Dar ocazional ne dorim să facem niscaiva mișcare. De cele mai multe ori se dovedește a fi o idee bună. Dar lucrul ăsta nu e valabil întotdeauna.

Vara mai merg pe jos doar de dragul de a merge, mă sui pe role…cu toti ăia 190 centimetri pe care îi dețin. Îți dai tu seama cum arată 2 metri de om vâjâind printre pietoni? Și mi-s mitocan. Eu nu strig “pârtieeeee”! Nu dom’le! Eu vin repede, trec ca năluca printre ei și nu stau să-mi aud înjuraturile. Ceva îmi dictează că n-ar fi în interesul meu să o fac. Dacă ei ocupă tot trotuarul eu cu ce-s de vină? 🙂 Babe care merg la brațetă înșirate de-a lungul trotuarului de zici că-s un batalion de jandarmi care își păzesc propria moarte, bârfind farmaciste sau pe vecina tinerică de la 3. Păi merită speriate! Viața mi-ar fi mai goală dacă nu aș face-o. Și la dracu’…nu merg pe pernă de aer că nu-s extraterestru. Merg pe roți și alea fac gălăgie. Dar dacă nu vrei să auzi că vine ceva din spatele tău și nici măcar o privire înapoi nu arunci, să vezi și tu ce cristos vine după tine…păi meriți să-ți ating duios o laterală în timp ce trec cu 30km/h pe lângă tine. Și normal că voi prefera să lovesc baba, decât să ating vreun cărucior cu un copil în el. Baba și-o trăit viața. Dacă s-o riscat să iasă din casă e problema ei. Copilul ăla încă n-o greșit cu nimic. Baba musai că o fi făcut ceva rău la viața ei. Merită o mică spaimă!

În rest nu prea fac mișcare. Recunosc…mi-s mai leneș decât o bucată de scândură. Aia mai merge din copac la fierăstrău și tot face mai multă mișcare decât mine.

Eeeee…da’ iarna? Ce facem iarna? Nu prea merge să mă plimb pe jos până îmi dezvolt bătături, că mi-i friguț. Nu pot să mă dau cu rolele…că instant aș musca din asfalt, sau gheață (după caz). Ok, ok…mă pot cu patinele de gheață. Și o mai fac ocazional, când am cu cine merge. E plictisitor când mergi singur și te învârți oligofrenic în scrumiera aia cu gheață pe care o numesc aștia patinoar.

Și pentru ca nu fac destulă mișcare am zis că ashe nu se mai poate! No…și când mai ai și prieteni care te îmbie la tâmpenii, să te ții!
Și mă îmbie un pretin:

– Hai mă cu snoubordul!
– Vin mă! Da’ îi nasol?
– Nu mă! N-are cum!

Eu am încredere în prietenii mei! Și m-am dus. Da’ nu mi-o dat prin cap în ce mă vâr! Și îmi dă omu o placă și niște cizme din alea de plastic și rămâne să ne vedem sus pe pârtie. Eu ajung mai târziu cu încă doi prieteni. El cu schiuri, ea vrea să învețe și ea cu snoubordul. Ea se oprește pe o partie din aia mică, de copii.
Eu? Eu îs Tarzan! Tarzan îi puternic. Și masochist. Și zic către pretinul ăsta cu schiuri:

– No bre…hai să mergem sus, că ne așteaptă lumea!
– Bă, tu ești normal? Stai mă aici să te obișnuiești cu placa!
– N-are rost mah! Hai să urcăm! Îmi dau drumu de sus, din Postavaru!
– Mă tu esti cretin! Muahahah…are să fie savuros!
– Posibil, da’ eu nu stau printre kinderi frate, că îi dacă intru în ei îi integrez în pârtie, la modul absolut!

Și urcăm. Eu? Prima dată intr-o gondolă, prima dată pe o pârtie. Mă uit curios în toate părțile, încep să devin agitat. Încet, încet parcă îmi doream să fi rămas acasă!
Se termină toată povestea cu urcatul și ajung sus. Soare, frumos…peisaj mirific.
Și apare omul negru. Cel de la care am placa și care zicea că îmi arată cum se strunește diavolul ăla lunecos. Pun placa în picioare și dă-i drumu în jos….pardon, pe jos! Yeap…1 metru în picioare…5 metri pe cur! Mi-o luat cam juma de oră până am făcut 42 metri. No, și cam ashe am mers până jos, preț de vreo 2-3  ore. Începuseră să mă doară tot felul de chestii, da’ m-am gândit că n-o fi bai. Și mai urc încă o dată. Amu nu mi-o luat decât juma din timp să cobor și în loc de vreo 473 trânte n-am servit decat vreo 214. Dar unele au fost spectaculoase…și m-au durut teribil. Pana mea…ca durerile facerii, așa de tare m-o durut!
Sincer, mă gândeam eu că mizeria aia de placa alunecă pe zăpada…da’ nici măcar o secundă nu mi-o dat prin cap cât de vârtos vrea să se ducă la vale și cât e de nărăvașă.

După două coborâri m-am lăsat păgubaș, că deja s-ar fi lăsat cu sânge! Pe pârtie nu mă durea nimic, dar am ajuns jos și a dispărut adrenalina din sânge și s-au relaxat mușchii. Și oriunde mă atingeam mă durea! Și nu oricum…ci grav de tot! Partea proastă e că acum…după 2 zile și încă mă dor toate cele. Abia mă scol din pat. Abia stau pe scaun. Abia mă sui în mașină. Da îs decis că trebuie să mă prind cum se strunește diavolul ăla în așa fel încât să-mi facă plăcere și să pot merge 147 metri în picioare și doar vreo 2-3 pe cur.

Așa o decurs prima mea întâlnire cu o placă de snowboard și o pârtie! Partie 1 – Eu 0! Aștept revanșa 😀

Hai…să aveți sărbători fericite!

5 thoughts on “Pârtieeeee”

  1. :))) Eu nu pot decat sa imi imaginez cum a decurs treaba. Si cum ai idee cam ce imaginatie am eu:D, cred ca stii ca ma prapadeam de ras. Hai ca mi-ai adus aminte de inceputurile mele de schior. Scriu si eu acu:D.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.