M-am gândit eu că ar fi frumos să termin odată cu botezul acela. Și evident că pentru a termina trebuie să vină partea a 3-a. Cam ca sfânta treime…numai că avem mai multe păcate aici.
De unde atâtea păcate? Pentru că nouă ne este indiferentă sfânta treime, ne doare în paișpe de Geezu…dar mai presus de toate noi suntem aici ca să frângem batjocura de omuleții aia mici și prăpădiți numiți preoți și de toată șleahta lor. De ce? Pentru că merită, evident!
Înainte să continui vă pun să vă uitați la Moașterama ca să realizați ce voi abera în continuare!
[youtube qTYWOaufDmw]
Amu ca să vă luminez: eu îs păcătos level 3! Sunt cel mai bun fel de păcătos. Născut și crescut păcătos. Eeee…poate nu chiar născut păcătos, dar crescut păcătos cu siguranță.
Din nefericire nu dețin un Spovetron, ca să mă pot auto-izbăvi de păcate în fiecare seară în care ajung acasă după o bețiveală animalică în urbe, bețiveală unde de obicei păcătuiesc destul de grav cu fapta, vorba, dar mai ales cu gândul! Că mie nu-mi trec prin cap decât gânduri ce nu-s cuminți și care sunt în directă contradicție cu ce-a de-a 10-a poruncă. Și cum spuneam, n-am Spovetron. Așadar nu mă pot izbăvi și păcatele se adună. Tot mai multe, tot mai dese. Nu, mersul la biserică nu-i o soluție pentru propria-mi despăcătuire. Cum, sfinte păzește, poți să te întrebi de ce?
Pai ia să facem un mic exercițiu de logică elementară (dragii mei Watson): popa ăla e slujitorul lui mnezo, nu? No, după umila mea părere că să poți sluji pe cineva trebuie să poți vorbi cu el, ca să știi și tu ce satană vrea de la tine. Logic, nu? Păi și dacă popo ăla comunică cu prietenul lui imaginar îți dai seama că dacă mă vede pe mine intrând la spovedit o să se desfășoare următorul dialog între el și dumnezeu:
– Doamne, Dumnezeule…pupați-aș poalele, a venit un păcătos la spovedit. Ce-i cu dânsul? Ce-i zic la netrebnic? Îl pun să facă mătănii? Să dea bani bisericii? Să jure pe albastru că nu mai face niciodată lucruri necurate? Îl iertăm?
– Bă, slugă…aratămi-L!
(Preotul își întoarce capul și arată cu degetul tremurând către mine)
–AOLEU!!!! Ăla îi cine cred eu că e? Unde să mă ascund (zise dumnezeu cu glas șoptit)??? Cum mă imbecilule să-l iertăm pe ăsta? Tu știi cine-i ăsta?
-Nu! (zise popa cu vocea tremurândă)
-Bă, ăla-i Sfârshitorul! El poate ucide lumi și idei doar cu puterea minții! E singura creatură care îmi poate submina atotputernicia și poate desface sfânta treime dintr-o privire! Scapă de el!!!!
Și normal că nu mă spovedește nici un preot după un asemenea dialog! Așadar…e inutil să mă duc să mă spovedesc! N-aș rezolva nimic. Dar mi-aș cumpăra un Spovetron…ca să-i fac în ciudă lu’ cristos.
Noooo, după o lungă introducere cred că ar fi cazul să ajung și la partea cu botezul, nu?
Ce nu-mi prea place mie la chestiile astea oficiale e că tre să te îmbraci elegant. Și ca să scap de emoțiile de-a fi îmbrăcat feșiăn fac bășcălie de ce apuc. În cazul de față de popi, biserică și minore. Vă scutesc de detaliile îmbrăcatului și drumului până la biserică. Cert e că am ajuns. N-aș fi ratat pentru nimic în lume. Nu țin eu prea multe minte din slujba aia dar sunt niște lucruri care mi-au rămas în cap.
În primul rând, povestea aia de o tot îndrugă popa la botez îi foarte perversă. Yeah mah, din aia ca pe Târgu Ocna. Pe toți sfinții dacă nu l-am auzit de cel puțin 4 sau 5 ori cum o dădea cu “mădularul lui dumnezeu“, cu referire strictă la copila aia mică și încă neprihănită. Pai bine, mă cisternă, cum poți să zici că un copil de câteva luni să fie mădularul lui Dumnezeu? Adică WTF!??? Cum satană să poți zice așa ceva cu seriozitate pe față? Pe bune amu! Adică eu recunosc că mai gândesc murdar și netrebnic din când în când (“când-ul ” ăsta vine destul de des din câte am văzut) când mai văd câte o minoră apetisantă și mi-aș dori să o prihănesc, dar nici măcar eu nu aș putea să asociez cuvântul mădular în preajma unui pui de om care mai are încă o viață de om până își cumpără buletin. Eu aștept până face 18 ani 🙂
În fine, trecem de la mădular la cutiuța cu cositor. Acum poate doamnele nu vor ști ce zic eu aici, dar dacă ești masculeanu și măcar o dată în viața ta ai pus mâna pe un aparat de lipit cu fludor atunci cunoști mirosul specific al cositorului ars. Ei, să fiu albastru dacă, atunci când popa o început să facă pe interesantul cu cădelnița aia în mână, nu mi-o venit în nări cel mai puternic miros de cositor din ultimii 7 ani. Nu m-am putut abține și i-am zis și colegului de suferință de lângă mine și să ne fi văzut cum râdeam în timp ce popa se plimba artistic sudând scocuri în mijlocul slujbei. Oare îi păcat să râzi în biserică? Eu zic că nu…și râs mai departe.
Și cred că stau pe gânduri dacă o să-mi botez copilul la vârsta aia. Adică cum dom’le să pună mâna vrășmasul pe copilul meu și să-l fâțâie în nudul gol prin biserică în fața audienței? O treabă din asta poate traumatiza pe viață bietul copil. Nu, eu o să-mi botez copilul la 18 ani. Atunci să-l văd pe popă că mi ți-l desbracă în biserică. O să fie cel mai cool om de pe planetă. Epic!
S-o terminat și cu biserica și plecat-am către ceva restaurant prin Brașov să ne desfătăm cu bucate alese și băuturi fine. Și a fost bine. A fost alcool, veselie…tot tacâmul. Mai o poveste între prieteni, mai o hlizeală nevinovată privind la minorele care se jucau prin sală, nimic spectaculos până la un punct. Până la ursitoare! Sufăr. Eu n-am avut așa ceva. Oare e prea târziu să mă înconjor de 3 ursitoare, una mai frumoasă decât cealaltă, îmbrăcate în rochii de zâne? Doamne, ce imagine îmi zburdă prin minte 😀 Să le văd cum se așează frumos pe jos, cum își întind rochiile de jur împrejur și deschid o carte de povești și se apucă să-mi citească în fața șemineului în timp ce eu stau întins cu capul în poala unei ursitoare, zâmbind parșiv.
Botezul se poate împărți în două: Înainte și După Ursitoare. După Ursitoare nimic n-a mai fost la fel 🙂
Hai…treceți înapoi la muncă, ca eu astea le scriu seara ca să vă pot strica vouă ziua 😀