Acum câteva zile a fost organizat un concert Maria Raducanu în Cover Club Făgăraș. Aș vrea să fiu critic de artă ca să pot să îmi dau cu părerea folosind cuvinte din alea pe care nu le înțelege nimeni dar din fericire nu-s critic de artă. Și atunci singurul mod, în care îmi pot da cu părerea, este cel personal, de om care a participat.
Sincer…aștept acest concert de cel puțin un an. Nu știam când sau dacă se va materializa, dar iată că s-a întâmplat. Știi care e problema când aștepți prea mult un anumit lucru? Că începi să-ți faci scenarii, îți creezi o anumită idee utopică în legatură cu motivul așteptării. Ei bine, dragii moșului, vreau să vă zic că în seara cu pricina am avut niște emoții cât mine de mari. Și eu nu-s chiar micuț. Mai mult lung decât lat…dar fără îndoială mi-s lung. Bine, hai, treacă de la mine…o zi de post poate e mai lungă decât mine.
De ce emoții? Pentru că mi-am dat seama că poate așteptările mele sunt prea mari și risc o dezamăgire. Nu am mai ascultat-o pe doamna Maria Răducanu live niciodată și nu cunoșteam decât 5-6 melodii cântate de ea. Da’ alea îmi plăceau. Maxim am zis.
Maria Răducanu la voce și Sorin Terinte la pian. Acești doi oameni au fost singurii pe micuța scenă din Cover. De altfel au fost singurii care au contat din toată sala. Tot ce am avut emoții au dispărut instant în clipa în care care au început să cânte. Și dacă Maria Răducanu îmi era cunoscută…ei bine, Sorin Terinte era un ilustru necunoscut pentru mine! Nu-s eu foarte la curent cu lumea artistică românească dar recunosc că mi-e rușine că n-am auzit de el până acum. Foarte rușine îmi este!!!
Vă zic cu mâna pe inimă: Mă îndoiesc că este posibilă o combinație mai bună între voce și pian decât ce ne-au oferit cei doi. S-au înțeles foarte bine și s-au completat artistic unul pe celălalt într-un mod absolut mirific. Spaniolă, portugheză, franceză, engleză, română…în toate aceste limbi a cântat Maria Răducanu. Și fiecare limbă era stăpânită la perfecție și de o claritate rară. Mai rară decât sfecla albastră. Mi-a plăcut modestia ei, felul în care s-a jucat cu vocea și cu melodiile, prezența scenică și armoniile de pian ale domnului Terinte și spectacolul ca întreg.
Nu vreau să fiu cârcotaș, pentru că au fost multe concerte frumoase in CoverClub, dar acest concert a fost la un cu totul alt nivel. Din păcate trebuie să îmi cer scuze celor doi artiști, în numele micuțului nostru oraș de provincie, pentru publicul restrâns pe care am reușit să-l strângem. M-aș fi bucurat să fi fost sala plină, dar din păcate acest lucru nu s-a chiar întâmplat. Sperăm doar că s-au simțit bine alături de noi. Că noi cu siguranță am avut o noapte deosebită.
Și ca să vă faceți o idee despre cum a fost concertul vă pun la dispoziție două scurte înregistrări de la fața locului:
[youtube JCse1jUoLLI]
[youtube mwiZUQ89CaY]
P.S. N-ați vrut autografe de la prietenul meu imaginar. Să știți că e supărat nevoie mare pe voi. 😛