Ca să zic așa, mie îmi place să joc mimă! Maxim!
Ideal e să joc cu oameni care să țină la bășcalie sau să fie capabili să facă bășcălie. Nu de alta, dar atunci e mai savuros jocul. Nu mă trag pe cur de la mimat. Mimez orice. Nu conteaza dacă știu sau nu cuvântul, dacă știu sau nu să îl mimez…mă pun gospodărește pe treabă până îmi conving echipa să rostească cuvântul la care vreau să ajung. Mai puțin când acel cuvânt este “scelerat“. Mimați voi cuvântul ăla 🙂 Și nu de puține ori jocul de mimă a fost cea mai reușită parte dintr-un chef. E genul de joc care te face să uiți de griji și singura ta preocupare devine tembelul ăla care stă în fața ta și încearcă să îți spună că un pătrat nu definește o cutie ci mai degrabă o cizmă.
Ei bine…zilele trecute mi-a arătat cineva drag mie câteva fimulețe cu tembelul ăsta genial:
[youtube bkzsoJf-UsA]
scuzati deranjul si musafirii nepoftiti, dar usa era larg deschisa si n-am mai ciocanit.
muscat limba (concret, degete) si totusi nu ma pot abtine sa nu intreb asa, de la mim pasionat la alt mim pasionat… scelerat? really? but but but… e usor. ok, poate nu cel mai usor, dar… hmmm.
concret: acceleratie (as in pedala, actiune, something) -> accelerat (as in train, se poate sari pasul, dar for the sake of clarity) -> tinut minte; apoi crazy killing deranged person + “suna ca” ce am zis mai devreme si it should do the trick.
Hello “me myself and I”, nu e cazul de muscat degete sau de ciocanit, precum zici…usa e deschisa larg. Si intr-adevar, asa cum zici tu ar fi simplu. Noi de multe ori jucam cu reguli ceva mai stricte, care implica mimarea cuvantului in sine. Doar in cazuri extreme recurgem la metoda asta. Daca cei care joaca sunt oameni faini iese mai antrenant jocul.
Ahaaam. Da, atunci face sens, si se complica treaba. Deci jos palaria pentru cine reuseste 🙂
Eu cand am mai jucat am luat de bun “suna ca”-ul, si am tras linia la despartit cuvantul in mai multe parti sau (doamne fere’) mimat prima litera.