Category Archives: Sunete si armonii

Psy mood

Pentru că ocazional mă întorc cu fața către rădăcini și către armoniile care mă încântă cel mai mult am zis să pun și aici câteva din melodiile de care m-am împiedicat în ultima vreme. Unele dintre ele sunt mixuri și sunt destul de lungi dar eu zic că merită  fiecare minut.  Decid ocazional să profit de urechile relativ supra-dimensionate și să mi le clătesc cu chestii bizare cu volumul în căști aproape de maxim. Tha’t the only way to do it properly.

Acum să nu fie cu supărare, dar daca nu sunteți fani ai genului probabil că nu le veți gusta decât dacă serviți o porție dublă de etno-botanice.

Read more… →

Asaf Avidan (Israel)

Asaf Avidan este un artist israelian născut in 1980. Din punctul meu de vedere are o voce absolut interesantă, deși poate un pic efeminată. Prima dată când l-am ascultat puteam să jur că e o femeie care cântă. Cu toate astea consider că merită ascultat iar dacă vocea lui Janis Joplin vă place atunci cu atât mai mult.

[youtube ZJYRs4TURA8]

Read more… →

Niyaz (Iran – 2005)

Uite așa începe un nou serial. De data asta despre muzică.
Despre muzică de pretutindeni. Despre muzică necomercială. Despre muzica pe care nu o vei asculta în fiecare zi. Despre muzica pe care n-o vei găsi altfel, pentru că n-ai timp să cauți. Despre muzica perfectă pentru o seara romantică. Despre muzică menită să te liniștească, să te gâdile în mod plăcut în urechi. Despre Lounge & Chill Out. Despre jazz și psy.

Nu am pretenția că sunt guru sau atoateștiutor dar de fiecare dată când mă voi împiedica de ceva muzică care să-mi placă, și care evident că se încadrează în cele de mai sus, voi posta în această categorie.
Nu voi ține prelegeri despre formațiile pe care le voi posta. Voi pune câte un link pe numele formației, fie el Wikipedia sau pagina personala dacă au și dacă te intesează atunci vei putea să dai un click 😉

Read more… →

Maria Raducanu & Sorin Terinte – Concertul

Acum câteva zile a fost organizat un concert Maria Raducanu în Cover Club Făgăraș. Aș vrea să fiu critic de artă ca să pot să îmi dau cu părerea folosind cuvinte din alea pe care nu le înțelege nimeni dar din fericire nu-s critic de artă. Și atunci singurul mod, în care îmi pot da cu părerea, este cel personal, de om care a participat.

Sincer…aștept acest concert de cel puțin un an. Nu știam când sau dacă se va materializa, dar iată că s-a întâmplat. Știi care e problema când aștepți prea mult un anumit lucru? Că începi să-ți faci scenarii, îți creezi o anumită idee utopică în legatură cu motivul așteptării. Ei bine, dragii moșului, vreau să vă zic că în seara cu pricina am avut niște emoții cât mine de mari. Și eu nu-s chiar micuț. Mai mult lung decât lat…dar fără îndoială mi-s lung. Bine, hai, treacă de la mine…o zi de post poate e mai lungă decât mine.

Read more… →

Maria Răducanu – Live în Cover Club

În sfârșit! Aștept concertul aceste de o bună bucată de vreme. Îl aștept mai ceva ca pe o apocalipsă bine organizată.

Și iată că vremea acea a venit! Așadar în anul de grație 2011 în cea de-a 6-a zi a celei de-a 5-a luni (06.05.2011) Doamna Maria Răducanu va concerta în Cover Club Făgăraș. Dacă vreți o porție de Jazz fiți prezenți în Cover Club vineri seara. Aveți ocazia unică să obțineți un autograf desenat cu cerneală simpatică de la prietenul meu imaginar, așadar nu ratați!

Read more… →

Ashes and Snow

Musai că fiecare dintre noi are anumite lucruri la care rezonează. Anumite lucruri care iți provoacă o plăcere care aproape că frizează absurdul. Documentarul de mai jos face parte din categoria celor la care raman mut de fiecare data cand il vad. Dar de data asta nu mă întind la poveste…te las să dai Play și să te uiți în liniște la filmul de mai jos – Ashes and Snow:

Trailerul (dacă vrei să vezi care-i treaba și nu mă crezi pe cuvânt că merită văzut ):
[vimeo 21355160]

Read more… →

Kama and Mac Gregor- Nova (Original mix)

Pentru că deși îmi place teribil să mă deletectez auditiv cu muzici bune (după umila noastră părere) și să îmi sparg timpanele în acorduri de chitară mânuită de Mark Knopfler sau David Gilmour și Roger Waters, întotdeauna voi reveni cu maximă plăcere la un gen muzical aparte: trance-ul psihedelic. Cel puțin în cazul meu iubirea e mai veche și chiar dacă a ajuns în stadiul ăla în care deja se bazează pe respect și toleranță încă e foarte vie senzația de plăcere pe care o resimt când ne reîntâlnim.
Totul a început acum vreo 2 veșnicii, când încă eram în fragedă formare. Și cum omul este foarte ușor de manipulat, atunci când entitatea care este el nu este încă bine definită, am acaparat multă informație. Mult timp a stat acolo undeva, ascunsă, într-o stare de latență…dar oarecum activă fără dar și poate.
Când ușor, ușor am devenit conștient și am început să acaparez informație, primul lucru pe care mi-l aduc aminte, din punct de vedere muzical, este un tip pe nume Jean Michel Jarre. Apoi am auzit de Isao Tomita și Klaus Schulze. Au urmat Vangelis și Richard Clayderman.
Ei bine, dacă cei de mai sus au apărut relativ în fragedă pruncie, pe undeva prin liceu am dat la un moment dat de un curent muzical care se numea pe atunci Dream Dance.

Ooooo, ce vremuri! Robert Miles, Zhi-vago, BBE, Imperio, Future Breeze, DJ Quicksilver, Sash!, Fragma, Miss Shiva, Antiloop, Dolphin’s Mind, Kosmonova, DJ Sakin & Friends!

Read more… →

Apocalipsa într-o sticlă (cocktail molotov)

Nu mă dau in vânt după muzica românească. Aproape deloc aș putea spune. Mă seacă pițipoancele astea care pretind că fac muzică.
Hip-hop? Aoleu…hai sictir! Noi aici pe blog suntem la noi acasă și ne permitem să mai înjurăm ocazional precum birjarii. Dar să faci zgomot înjurând și după aia plângându-te că de ce te cenzurează e pur și simplu ipocrizie!

Nu-s nici ușă de biserică…mai ascult câte un paraziții (rar, foarte rar – și doar anumite melodii) și mai nou pe ăla cu Anul 2000 (Guess Who) dar cam atât.
Nu ascult muzică agricolă pentru simplu fapt că mă seacă. Nu ascult pop românesc pentru că este una dintre cele mai jenante expresii posibile ale muzicii.

Read more… →