Nici macar leapsa! Daca in tineretile mele leapsa se juca face-to-face, acum se joaca virtual. Si am inteles ca e de musai sa raspund :)) caci aspirina n-o avut de lucru si mi-o dat leapsa, si in loc sa-mi treaca durerea de cap ma apuca mai abitir.
Si cum normal ca eu n-am timp, de aici o sa il las pe Sfarshitorul sa raspunda la leapsa…
Puteti sa ma credeti pe cuvant, cunosc personal persoana de contact, din pacate aceasta drama este cat se poate de reala, fara trucuri ieftine… poate un post in plus ajuta!
Se numeste Ganz Darius Andrei, are 9 luni si sufera de o grava malformatie la inima numita Tetralogia Fallot, o combinatie de 4 defecte ale inimii. Trebuie operat de urgenta, fiind deja programat la Targu Mures in data de 6 martie, iar costurile interventiei se ridica la 3.000 de euro.
Cei dispusi sa-l ajute pot face donatii in contul : RO 53 BTRL 0080 1201 C737 70XX deschis la Banca Transilvania pe numele tatalui: Ganz Octavian Andrei.
Mai multe detalii aici: http://razvantirea.blogspot.com/
Mi-am adus aminte in acest weekend de o intamplare din studentie care m-a marcat pentru tot restul vietii.
Facultatea facuta in SiBiu. Orasul e mai important decat specializarea.
Eram 4 oameni care imparteam un apartament cateodata insalubru, cateodata semi-curat, dar care intotdeauna era plin de lume si buna-dispozitie. Intotdeauna era intuneric in casa.
Aveam grija sa acoperim soarele cu niste draperii prin care razbatea cu destul de putin succes lumina zilei. Alcoolul era rege, tigarile faceau socializarea mai usoara, iar calculatoarele din dotare ne faceau viata mizerabila cand ne surprindeam zicand “Ptiu drace…ai vazut ca iar s-a ridicat soarele de o sulita pe cer si noi tot la calculator suntem de ieri dupa-masa?”
Pai povestea incepe cu o saptamana in care am marsaluit pedestru din cauza masinii pe care o suspectam de rea-credinta. Un joc la o roata, joc care s-ar putea dovedi periculos. Asadar si prin logica urmare am luat decizie sa imi incredintez masina unui mecanic. Said and done. O saptamana mai tarziu ajung pe acolo sa vad care e treaba cu instrumentul meu motorizat. Stupoare maxima cand am constat ca stimabilul domn mecanic n-a reusit sa-i dea de cap. Nu-l invinuiesc, pentru ca nici eu nu stiu sa reproduc fenomenul.
In fine, mi-am recuperat masina si m-am intors la servici. Acesta este momentul fatidic in care incep cele 24 ore.
Eram noi 3 (eu, o buna amica si prietenul meu imaginar) aseara intr-un bar, savurand o salata si o bere, cand am auzit aceasta melodie. La inceput as fi putut sa jur ca e cantata de Patricia Kaas (aproape acelasi timbru vocal, aproximativ acelasi stil de muzica) si am ramas destul de surprins cand am aflat ca de fapt e vorba de Vaya con Dios.
Ne place. Putem spune ca suna bine. Se poate potrivi intr-o sumedenie de situatii. Va invit sa ascultati melodica asta.
Eu si prietenul meu imaginar ii multumim pe aceasta cale minunatei fapturi carliontate care ne-a trimis-o.
Sfarshitorul are ca orice “imaginatie” placerile lui vinovate, iar cum eu musai sa-i tin companie – le am pe ale mele. Unele ne plac la amandoi, altele doar mie si destul de multe numai lui.
Dar cum eu sunt un fel de curva dracului…si tastatura e la mine, voi scrie doar despre ale mele (deja se oftica).
Sunt lucruri in viata asta care imi plac mai mult decat altele. Logic, nu? (Sfarshitorul crede ca e logic)
Imi place o muzica buna, mai ales intr-o atmosfera adecvata. Imi place sa port o conversatie din care sa ies macar un pic mai destept decat la inceputul ei.
Imi place sa port conversatii doar de amorul artei si din pura placere de a argumenta.
Imi place viteza (asta nu e neaparat un lucru bun…iar Sfarshitorul este de aceeasi parere). As da orice sa merg cu masina pe un drum de munte cat pot de repede (Sfarshitorul e ingrozit numai la ideea de drum de munte parasit cu mine in masina).
Sunt absolut innebunit dupa un rasarit de soare, intr-o zi de vara undeva la munte, dupa o noapte intreaga de condus – mi se pare geniala senzatia!
Tanjesc dupa o dimineata in care sa am prietenii langa mine si sa zambim vinovati pentru ca nu ne mai aducem aminte prea multe din seara de dinainte, in afara de faptul ca ne-am distrat teribil.
Vreau sa savurez o cafea alaturi de parintii mei.
Un curcubeu in lumina de apus e un lucru vrednic de a fi vazut in timp ce ma relaxez pe o pajiste de munte.
Ar mai fi multe de zis, dar netrebnicul de Sfarshitorul ma saboteaza si a inchis robinetul imaginatiei pentru moment, fiindca si el poate fi un fel de curva dracului – si in timp ce eu am tastatura, el are imaginatia mea la dispozitie si tine mortis sa precizez si una din marile lui placeri: Ii place la nebunie sa ma saboteze pe mine! (Aici e randul meu sa fiu de acord si sa ma oftic ca nu ma lasa in pace).