Archives

Apel Umanitar pentru șoferi

Nu te speria de acest titlu mârșav și înșelător. N-are nici o legătură efectivă cu apelurile umanitare propriu-zise. Nu, are treabă cu mitocănia poliției rromâne. Pentru că ei au mai multe perechi de coițe și fac ce-i taie pe ei capul. Și pun limite de viteză aberante și linii continue unde nu e cazul și linii întrerupte în zone periculoase de-a binelea. Și pentru că mai presus de toate astea ei vor sta la pândă în multe din acele zone ca să te faulteze maxim atunci când încerci și tu să ajungi acolo unde ai treabă într-un timp destul de rezonabil încât să nu trebuiască să-ți cumperi alte haine la destinație, pentru că cele cu care ai plecat de acasă s-au demodat cât timp tu ai fost pe drum. Hai să facem în așa fel încât să ne unim un pic și să ne ajutăm unii pe alții. Să ne facem drumurile mai sigure și mai eficiente atunci când traversăm țara. Amu să nu mă înțelegeți gresit…feri-doamne, nu vă instig la încălcarea regulilor de circulație. Fiecare face treaba asta pe propria-i barbă. Calci linia continuă, sari peste limita de viteză și te prinde vreun cap de cretă…ce pot să zic: Ghinion! Data viitoare nu mai fă.

Fii civilizat în trafic, depășește fără să deranjezi, fără să mă obligi să frânez mitocănește pentru că tu nu te-ai asigurat corespunzător înainte să faci o depășire. Da, și pe mine mă deprimă șoferii patriei. Și nu-s șofer de cursă lungă. Nu fac 15.000 km/lună. Dar cred că bat totuși nu număr destul de mare de km față de un șofer obișnuit. Și nu, nu-mi place și nu mă încântă atunci când pe vreun drum național, drept sau cu curbe blânde, ajung din urmă câte un cetățean care gonește furios cu 70km/h în afara localității. Am încetat să mă mai ambalez nervos când se întâmplă una ca asta. Dar cu prima ocazie îl depășesc și-mi văd mai departe de drum. Nu-l claxonez, nu-i dau flash-uri decât dacă chiar e mârlan.

Imagine that…(Amintiri din viitor – Ep 2)

Din punctul meu de vedere (punctul meu de vedere e destul de ingust, recunosc) probabil ca una dintre melodiile mele preferate pentru mers la drum este Texas – Everyday now.

Mai jos e melodia, dar nu-i da drumu’ pana cand nu te rog sa faci un exercitiu de imaginatie :D.

24h – 300+ km si primul accident

Pai povestea incepe cu o saptamana in care am marsaluit pedestru din cauza masinii pe care o suspectam de rea-credinta. Un joc la o roata, joc care s-ar putea dovedi periculos. Asadar si prin logica urmare am luat decizie sa imi incredintez masina unui mecanic. Said and done. O saptamana mai tarziu ajung pe acolo sa vad care e treaba cu instrumentul meu motorizat. Stupoare maxima cand am constat ca stimabilul domn mecanic n-a reusit sa-i dea de cap. Nu-l invinuiesc, pentru ca nici eu nu stiu sa reproduc fenomenul.

In fine, mi-am recuperat masina si m-am intors la servici. Acesta este momentul fatidic in care incep cele 24 ore.