Archives

Gheorghe față în față cu tehnologia (De prin studenție – ep. 2)

Asta e genul de pățanie care te face să urăști prieteni, să te lași de meserie sau cel puțin să te auto-flagelezi din cauza prostiei crunte de care ai dat dovadă.
Așadar subsemnatul în rolul personajului central. Student în Sibiu de vreo doi sau trei ani la vremea aceea. Strâns cureaua și pus bani la ciorap ca să îmi schimb unealta. Pasionat de jocuri pe atunci îmi doream de musai ceva care să mă ducă pe tărâmuri virtuale fără să am acuta senzație că-s teleportat în anul 1895 și că mă uit la filme mute.

Zis și aproape făcut. Singura problemă e că Sibiul pe atunci era la fel de înapoiat ca și tehnologie ca și căruța lu’ bunicu. Și nu găseam exact ceea ce îmi doream eu cu atâta ardoare. Adicătelea, no, erau firme care vindeau calculatoare și componente…dar nu găseam avioanele după care mă uitam eu.
Norocul meu că aveam ceva preteni pe la Clujul cel Napoca. Și care s-au interesat și au găsit ce cautam eu pe la ceva firmă de pe acolo. Unii ca domnii aștia: www.evocomputers.ro.
Așa că m-am dus către Cluj arzând de nerăbdare să le dau alora bani.

Locul pierzaniei noastre, a tuturor

Nu. Nu voi incepe sa dau citate de cinspe mii de cuvinte evlavioase proaspat scoase din biblia. Ci mai degraba am stat eu si m-am cugetat cum ca dupa atata amar de vreme ar fi cazul sa va zic unde imi pierd eu noptile si cam pe unde imi inec mintile in aburi clocotind de alcool.

Eu mi-s migrator. Singura diferenta intre mine si pasaretul plimbaret ii lipsa mea acuta de pene. Ma jur ca n-am. Aaa, si cealalta singura diferenta e ca eu migrez saptamanal, ele bietele ajung sa bea doar de vreo doua ori pe an…ceea ce e trist. In timpul saptamanii, atunci cand teoretic mi-s om cu responsabilitati ce ara cu deshtele in campul muncii, stau in alt oras. De vis, dom’le! Da’ eu is ca prastia. Abia astept sa simt miros de vineri in nari si deja mi-s mai plin de viata, si viata-i mai plina de mine. Si cum se face vineri seara ma arunc cu voiosie in vehiculul cu tractiune de picior, ca trage mai cu spor cu cat is eu mai vanjos si pun plumbi in talpa, si plec pe alte meleaguri. Yeap, trag si eu ca Nica a lu’ Creanga, la casa parinteasca, acolo unde m-am fost educat si crescut bine, ca o paine dospita cu maiestrie. Locul ala unde pedofilii sunt in culmea extazului. Numai minore, una si una!

Roaba si Robul

Asadar in ultimele saptamani am fost si eu omul cu responsabilitati la 2 nunti. Ambele ale unor foarte buni prieteni, ambele departe de localitatea mea de rezidenta.

Carevasazica Cluj!
Mah, eu mi-s un pui de om caruia ii place Clujul. Ajung rar pe acolo dar cand ajung imi place despre dansul. Numai ca mai nou incep sa-l asociez cu dureri de cap si amintiri pierdute.

Trei, Doamne, si Toti Trei! Cavalerii apocalipsei…

Sau mai degraba toate trei! :)

Povestea povestilor incepe acum fix 3 anisori. Bine ati venit in anul de gratie 2008, data stelara 27 aprilie. Acum ne-am hotarat sa ne facem propria apocalipsa si sa mergem la un festival organizat de 1 Mai la strandul din Codlea. Arigato MiniFest 1 Mai s-a chemat acel event. A fost mirific, terifiant de frumos. Ne-a placut dincolo de orice ratiune. Au fost 3 zile de stat cu cortul langa scena improvizata pe o bucatica de iarba dintre un strand si un lac. Au fost 3 zile de Drum’n’Bass absolut dementiale. Muzica de scandal si alcool cat cuprinde. Cat a cuprins ficatul nostru adica! Si credeti-ma pe cuvant…a cuprins destul. Ne-am betivit asadar, am pazit oameni care dormeau in picioare in timp ce dansau. Am ras cu necunoscuti, le-am dat de baut, ne-au dat de baut. Prietenie si voie buna la maxim. :)

1 an mai tarziu…..

Unde nu-i cap…ii bun si curu’

Facultatea de Inginerie – Sibiu

Profesorul de matematica Grigore Moisil, la o ora de matematica.
Dupa ce a citit prostiile pe care le-a debitat unul dintre studenti intr-o lucrare, il cheama pe studentul respectiv la el, il pupa pe frunte si zice:
– Tu poti sa te lauzi la toata lumea ca profesorul Grigore Moisil te-a pupat in cur, ca asta nu-i cap!

Stima si respect domnului Profesor…absolut geniala treaba asta! :))

Cafeaua cu sare (De prin studentie – ep. 1)

Mi-am adus aminte in acest weekend de o intamplare din studentie care m-a marcat pentru tot restul vietii.
Facultatea facuta in SiBiu. Orasul e mai important decat specializarea.
Eram 4 oameni care imparteam un apartament cateodata insalubru, cateodata semi-curat, dar care intotdeauna era plin de lume si buna-dispozitie. Intotdeauna era intuneric in casa.
Aveam grija sa acoperim soarele cu niste draperii prin care razbatea cu destul de putin succes lumina zilei. Alcoolul era rege, tigarile faceau socializarea mai usoara, iar calculatoarele din dotare ne faceau viata mizerabila cand ne surprindeam zicand “Ptiu drace…ai vazut ca iar s-a ridicat soarele de o sulita pe cer si noi tot la calculator suntem de ieri dupa-masa?