Nu-mi place frigul.
Il indur ca n-am incotro. Si totusi, cu tot nemernicul asta de frig de afara, abia astept sa vina iarna in toata puterea ei. Vreau sa ninga. Sa ninga asa cum n-a mai nins niciodata. Sa ninga ca si cum ar fi ultima ninsoare. Vreau sa vad fulgi mari cum coboara lin peste tot si toate. Sa ninga linistit, atat de linistit incat sa poti sa adormi uitandu-te afara pe geam.
Ninsoarea asta frumoasa de afara ma va face intotdeauna sa am o anumita stare. E genul ala de stare pe care nu o ai decat atunci cand esti indragostit pana in varful urechilor si sorbi fiecare clipa pe care o petreci impreuna cu cel drag.
Doar ca aici nu e vorba de indragosteala ci de starea in sine.
Personal, imi place dincolo de orice ratiune sa stau in casa, pe covor. O cana de ceai cald sa emane un miros imbietor de fructe de padure, un semineu sa arunce umbre pe pereti, o muzica blanda sa rasune elegant dintr-un colt. Obligatoriu langa mine trebuie sa fie una sau mai multe persoane cu care sa stau pur si simplu de povesti sau doar sa stam sa privim afara.
In perioada asta a anului, lucrul pe care il apreciez cel mai mult e linistea aia interioara pe care o uitam in timpul anului. Acum imi place sa o regasesc si sa ma bucur de ea. Pentru mine asta inseamna energia, dorinta de a merge mai departe si mai sus.

Mai tenteaza pe cineva un ceai cald?