Da. Din păcate, după o lungă perioadă în care mi-a fost secretară de nădejde, am decis că trebuie concediată și înlocuită cu una mai tinerică și mai plină de viață. Asta încă are sânii fermi, dar fie vorba între noi m-am cam săturat de aceeași formă. Vreau un pic de variație în viața mea și cum secretara e cel mai ușor de înlocuit, am decis că trebuie pus în vânzare.
Dacă ai nevoie de o secretară și vrei să faci angajări atunci ia aminte la cele ce urmează:
Nu. Nu voi incepe sa dau citate de cinspe mii de cuvinte evlavioase proaspat scoase din biblia. Ci mai degraba am stat eu si m-am cugetat cum ca dupa atata amar de vreme ar fi cazul sa va zic unde imi pierd eu noptile si cam pe unde imi inec mintile in aburi clocotind de alcool.
Eu mi-s migrator. Singura diferenta intre mine si pasaretul plimbaret ii lipsa mea acuta de pene. Ma jur ca n-am. Aaa, si cealalta singura diferenta e ca eu migrez saptamanal, ele bietele ajung sa bea doar de vreo doua ori pe an…ceea ce e trist. In timpul saptamanii, atunci cand teoretic mi-s om cu responsabilitati ce ara cu deshtele in campul muncii, stau in alt oras. De vis, dom’le! Da’ eu is ca prastia. Abia astept sa simt miros de vineri in nari si deja mi-s mai plin de viata, si viata-i mai plina de mine. Si cum se face vineri seara ma arunc cu voiosie in vehiculul cu tractiune de picior, ca trage mai cu spor cu cat is eu mai vanjos si pun plumbi in talpa, si plec pe alte meleaguri. Yeap, trag si eu ca Nica a lu’ Creanga, la casa parinteasca, acolo unde m-am fost educat si crescut bine, ca o paine dospita cu maiestrie. Locul ala unde pedofilii sunt in culmea extazului. Numai minore, una si una!
Daca nu stii cine e Vangelis, daca nu ai ascultat niciodata…pai poti sa mori linistit ca pana amu ai cam folosit oxigen inutil! Sau si mai bine intra aici si vezi: Vangelis.
Sa fie acum ceva vreme cand, intr-o seara in care nu aveam nici un tovaras dispus la alcoolizare prin urbea natala, am plecat sa ma plimb prin oras. Pe jos adica. Si ies de pe poarta casei parintesti si aud Vangelis. Tare! Foarte tare! (adica se auzea de parca ar fi cantat langa mine). Mie imi place Vangelis mult de tot. Maxim, am zis! Tatal meu m-a crescut cu Vangelis si Isao Tomita si Klaus Schulze si Pink Floyd si deci ii stimez maxim pe astia de i-am pomenit amu.
Si pentru ca imi place Vangelis, asa cum imi place cafeaua de dimineata si tigara de dupa, am pornit ca un catar dupa morcovul din fata ochilor in cautarea sursei de muzica divina. Sa fim clar intelesi…eu stau cam pe la marginea orasului natal. Mai e cam un mestecat de guma pana la malul Oltului. Pana in partea ailalta de catun bat cam 30-40 minute de mers sanatos. Si eu merg sanatos, ca doar ziua de ieri ii mai lunga decat pasul Sfarshitorului. Mah, si in imbecilitatea mea ies de pe strada si ma indrept catre primele blocuri…convins fiind ca cineva face un monstru de chef si rasuna muzica in felul acela. Ajung la cele blocuri si nimic…se auzea mai tare, dar tot nu gasisem sursa. O iau mai departe spre centrul orasului. Trec pe langa politie si se aude si mai tare decat pana acum. Ma fir-as-al dracului!
Asadar in ultimele saptamani am fost si eu omul cu responsabilitati la 2 nunti. Ambele ale unor foarte buni prieteni, ambele departe de localitatea mea de rezidenta.
Carevasazica Cluj!
Mah, eu mi-s un pui de om caruia ii place Clujul. Ajung rar pe acolo dar cand ajung imi place despre dansul. Numai ca mai nou incep sa-l asociez cu dureri de cap si amintiri pierdute.
Esti copil. Singura ta grija sunt masinuta cea noua, papusa proaspat cumparata de parintii tai si eventual mancarea pe care cu atata dragoste ti-o gateste mama.
De multe ori nu vrei sa vii la masa atunci cand ea te striga si se preface ca se supara pe tine. Dar in cele din urma cuvantul puternic al adultului invinge cand iti spune ca daca nu mananci nu vei creste mare.
Pfuai…sa fiu albastru! Daca stiam ce inseamna sa fii mare intram in greva foamei cand eram mic. Caci tocmai asta este baiul….NIMENI nu-ti spune ca de fapt sa fii mare nu e o asa filosofie si in afara de niste lucruri (destul de putine la numar) e destul de nasol sa fii mare. Dintr-odata ai responsabilitati, tre sa ai un servici ca sa poti sa-ti castigi o paine si ca sa poti sa-i iei o masinuta sau o papusa lu ala micu’.
Mda…am fost la un chef in weekend. Am baut pana a capatat apa gust de vin :D. Am ras cu prietenii, ne-am simtit bine, am mancat de parca venea apocalipsa…ce mai, un chef reusit.
Si cum nici un chef nu e complet fara muzica a fost muzica. Si dintre toate chestiile mai mult sau mai putin armonioase am remarcat o anume melodie. Habar n-am avut cine o canta sau cum se numeste pana in seara asta si imi este rusine ca n-am stiut pana acum de Maria Raducanu. Acum am gasit-o si va las si pe voi sa o ascultati.
Ca urmare a unor idei deja descrise intr-un post anterior am decis ca este nevoie de un post de genul acestuia de fata. E doar o continuare logica a ideilor incepute subtil in postul amintit mai inainte.
Pana acum nu am scris nici un post relevant in legatura cu religia. Ei bine…asta va fi primul, si va fi violent. De ce? Pentru ca altfel nu se mai poate. BTW…daca credeti ca un limbaj usor licentios v-ar deranja atunci parasiti aceasta pagina pana nu e prea tarziu 😉
Cum adica violent? De ce fac una ca asta? Pentru ca pot si pentru ca sunt ateu…asa ca nu dau nici macar aia doi banuti pe parerea unuia sau altuia in legatura cu tendintele mele religioase sau in legatura cu norma mea morala.
Norma mea morala e deja bine formata si nu am s-o schimb pentru nimeni, cu atat mai putin pentru vreun necunoscut care se simte atacat de felul in care gandesc si expun idei pe hartie. Cat despre inclinatia mea religioasa – aceea de a nu avea nici o inclinatie religioasa – ei bine dragii mei…si aia este extrem de bine inradacinata! Asa ca nu va chinuiti sa ma aduceti pe drumul cel drept pentru ca nu vreau.
Vineri seara, mai bine zis noaptea pe la 3 si jumatate am ajuns si noi in locul plin de psihopati de la Schela, Tg. Jiu.
Am parcat masina la marginea unei paduri, dupa ce am mers o buna bucata pe un drum forestier, si ne-am minunat. Nu se vedea locul cu festivalul…dar se auzea muzica din padure. O combinatie de muzica electronica, trance psihedelic, muzica ambientala si de relaxare. Nimic demonic, nimic satanic dar totusi bizar. O prima impresie mai mult decat placuta.
Am luat-o la picior prin padure pana am dat de primele semne de viata: o scena amenajata in padure, printre copaci. Panze atarnate deasupra scenei intre copaci, becuri prin copaci, joc de lumini si muzica propice unei astfel de scene. Am zabovit un pic si am purces mai departe catre alte scene si alte peisaje ciudate create de sufletul omului in padurea aia. Spun create de sufletul omului pentru ca acolo e nevoie de mai mult decat doar maini pentru a face padurea sa arate atat de special.
Sau mai degraba toate trei! 🙂
Povestea povestilor incepe acum fix 3 anisori. Bine ati venit in anul de gratie 2008, data stelara 27 aprilie. Acum ne-am hotarat sa ne facem propria apocalipsa si sa mergem la un festival organizat de 1 Mai la strandul din Codlea. Arigato MiniFest 1 Mai s-a chemat acel event. A fost mirific, terifiant de frumos. Ne-a placut dincolo de orice ratiune. Au fost 3 zile de stat cu cortul langa scena improvizata pe o bucatica de iarba dintre un strand si un lac. Au fost 3 zile de Drum’n’Bass absolut dementiale. Muzica de scandal si alcool cat cuprinde. Cat a cuprins ficatul nostru adica! Si credeti-ma pe cuvant…a cuprins destul. Ne-am betivit asadar, am pazit oameni care dormeau in picioare in timp ce dansau. Am ras cu necunoscuti, le-am dat de baut, ne-au dat de baut. Prietenie si voie buna la maxim. 🙂
1 an mai tarziu…..