All posts by admin

Apocalipsa într-o sticlă (cocktail molotov)

Nu mă dau in vânt după muzica românească. Aproape deloc aș putea spune. Mă seacă pițipoancele astea care pretind că fac muzică.
Hip-hop? Aoleu…hai sictir! Noi aici pe blog suntem la noi acasă și ne permitem să mai înjurăm ocazional precum birjarii. Dar să faci zgomot înjurând și după aia plângându-te că de ce te cenzurează e pur și simplu ipocrizie!

Nu-s nici ușă de biserică…mai ascult câte un paraziții (rar, foarte rar – și doar anumite melodii) și mai nou pe ăla cu Anul 2000 (Guess Who) dar cam atât.
Nu ascult muzică agricolă pentru simplu fapt că mă seacă. Nu ascult pop românesc pentru că este una dintre cele mai jenante expresii posibile ale muzicii.

Read more… →

Melc, melc, codobelc

Nu. Nu-i vorba de nici un melc. Cel puțin nu în accepțiunea pură a termenului.
E vorba de melcul de mall, super-market, mini-market, micro-market sau ce alte feluri de market-uri or mai exista. De fapt nu doar market-uri ci orice loc în care lumea are posibilitatea să stea și să caște gura ca vițelul la poarta nouă.

Aseară mi-am făcut cea mai scumpă porție de cartofi prăjiți ever! Pe bune! E scump al dracului când vrei să-ți faci cartofi prăjiți da’ n-ai cartofi. Și normal că te duci să cumperi, nu? Și pentru ca nu mai fusesem de mult in Carfur, ce mi-am zis eu? Ia hai sa îmi iau cartofii de acolo! Nici n-am gandit bine…și hop în mașină către mirobolantul magazîn. Intru. Îmi iau un coș din ala mic, de mână, că doar n-o să cumpăr tot nenorocitul de magazin pentru un kil de cartofi!

Read more… →

Arta de a vinde o mizerie nesolicitată

Da bre, ia să vă zic eu epopeea unei zile în care mi-am futut cu maxim succes o oră jumătate din viață. Ieșeam mai câștigat dacă stăteam acasă și mă scărpinam în fund. Parol. Aș fi ieșit cu fundul plin de sânge de la atâta scărpinat…dar pe bune că ar fi fost o oră jumate petrecută mai cu folos și în mod categoric ar fi fost mai plăcut.

Read more… →

Vând HTC TyTN II (Anunț Închis)

Da. Din păcate, după o lungă perioadă în care mi-a fost secretară de nădejde, am decis că trebuie concediată și înlocuită cu una mai tinerică și mai plină de viață. Asta încă are sânii fermi, dar fie vorba între noi m-am cam săturat de aceeași formă. Vreau un pic de variație în viața mea și cum secretara e cel mai ușor de înlocuit, am decis că trebuie pus în vânzare.

Dacă ai nevoie de o secretară și vrei să faci angajări atunci ia aminte la cele ce urmează:

Read more… →

Românul știe de glumă

Încep să cred că stie o coacăză. Aha…adică umorul românesc e mort. Și numai că e mort, da’ deja e intrat in putrefacție. Și amu zic de papagalii ăștia de pe la radiouri și televizuini.
Ok…așadar noi (autorii) avem alergie la prostie. Suntem de părere cum că am avea ceva simț al umorului și atunci nu ințeleg cum paștele mă-sii de treabă nu reușim să schițăm nici măcar o umbră de zâmbet la câte o glumă din asta care apare la televizor sau la câte un radio (atunci când îmi scapă telecârmuiala mai mult de 5,3 secunde pe un post românesc)

În categoria asta infamă de clovni retarzi intră destul de mulți dintre cei care activează in zilele noastre în emisiuni de divertisment. Eu nu mi-s cine știe ce căcat de dumnezeu în ale umorului și fac glume bune doar în anumite condiții și cu anumiți oameni, dar un lucru e clar: glumele mele sunt mai bune decât ale lor! Normal că mi-s un pic narcisist, dar vorba ălora de la Guerilla (singurii care mai dețin niscaiva umor pe ici pe colo) – când îi văd cât sunt de proști îmi vine să mă reproduc! Sunt teribil de curios de când calitatea umorului nostru a căzut in halul ăsta!!!

Read more… →

In ritmuri de tobe

Cred ca fiecare are ocazional care o melodie de care se indragosteste. Stii cum e. E melodia aia care iti ramane in cap ca un cosmar urat, numai ca iti place. Ai asculta-o pana ar incepe sa-ti sangereze urechile.

Eu patesc destul de rar lucrul asta…da’ si cand se intampla! Eu is mai de moda veche, ca sa zic asa, si nu ma prea incanta muzica ce se aude in topuri acum. Ma seaca lady Gasca, sa nu aud de justin beibere. Aaaa…ca ma tot intreb: Cine mama dracului e cainele Snoop? Si sa nu incep sa ma leg de pizdulicile din muzica romaneasca.

Read more… →

Frana bre, franaaa!

Si ochii la drum in pana mea, ca de aia esti sofer!

Vrei sa vezi cum faci accident fara sa fii in masina? Simplu! Atat de simplu! Ar fi mai complicat sa respiri. Sa te chinui sa-ti aduci aminte in ce ordine vin operatiile alea elementare: inspira, expira, inspira.
In seara asta m-o fericit un posesor de permis! Cum bah sa te opresti intr-o masina parcata? Cum? Simplu, se pare ca! Aveam si eu, ca omu, masina parcata pe trotuar in fata firmei si ce s-o gandit domnul posesor de permis? Hai sa-mi futa mie zilele. Si nu oricum ci MAXIM!

O iesit dintr-o intersectie, i-a venit careva din fata in depasire si in loc sa se bage in ala, ca oricum era celalalt de vina, o intrat in masina mea! Mi-o busit spoiler, mi-o futilizat toba! Vezi ce simplu e?

Read more… →

O Scrisoare pierduta (Amintiri din viitor – Ep 3)

Iubesc felul in care intra soarele in casa. E o senzatie absolut minunata. In casa parinteasca, iarna, am o placere din aia imbecila sa stau descult pe mocheta de pe hol exact acolo unde bate soarele. Ador senzatia aia de caldura cu atat mai mult cu cat stiu ca afara crapa piatra in patru de atata lipsa de Celsiusi. E un bonus daca mai e si perioada aia din an in care cheltui bani ca prostu’ pe tot felul de nimicuri si te bucuri de niste globuri si de mosi de ciocolata.

Imi place. Ma duc sa-mi fac un ceai. Sunt intr-o oarecare dilema. Ce naiba de ceai vreau sa beau? Menta, fructe de padure, ceai verde? Ma enerveaza cand am prea multe optiuni. Nu-mi place sa aleg intre mai multe lucruri care pe care le apreciez egal. Si de nervi pun mana pe niste frunze de tei. Si mai pun si un strop de menta. Si cum stau si cuget…ceva parca mai lipseste. Esenta de rom! N-am! Da’ am niste rom! Condimentez ceaiul atat cat trebuie, astfel incat sa se simta mirosul puternic de ceai si discret aroma de rom. Ca o paranteza, cel mai bun ceai cu rom e ala de bujorei de munte. E mai mult decat divin!

Read more… →

Locul pierzaniei noastre, a tuturor

Nu. Nu voi incepe sa dau citate de cinspe mii de cuvinte evlavioase proaspat scoase din biblia. Ci mai degraba am stat eu si m-am cugetat cum ca dupa atata amar de vreme ar fi cazul sa va zic unde imi pierd eu noptile si cam pe unde imi inec mintile in aburi clocotind de alcool.

Eu mi-s migrator. Singura diferenta intre mine si pasaretul plimbaret ii lipsa mea acuta de pene. Ma jur ca n-am. Aaa, si cealalta singura diferenta e ca eu migrez saptamanal, ele bietele ajung sa bea doar de vreo doua ori pe an…ceea ce e trist. In timpul saptamanii, atunci cand teoretic mi-s om cu responsabilitati ce ara cu deshtele in campul muncii, stau in alt oras. De vis, dom’le! Da’ eu is ca prastia. Abia astept sa simt miros de vineri in nari si deja mi-s mai plin de viata, si viata-i mai plina de mine. Si cum se face vineri seara ma arunc cu voiosie in vehiculul cu tractiune de picior, ca trage mai cu spor cu cat is eu mai vanjos si pun plumbi in talpa, si plec pe alte meleaguri. Yeap, trag si eu ca Nica a lu’ Creanga, la casa parinteasca, acolo unde m-am fost educat si crescut bine, ca o paine dospita cu maiestrie. Locul ala unde pedofilii sunt in culmea extazului. Numai minore, una si una!

Read more… →

Chef la bloc cu Vangelis

Daca nu stii cine e Vangelis, daca nu ai ascultat niciodata…pai poti sa mori linistit ca pana amu ai cam folosit oxigen inutil! Sau si mai bine intra aici si vezi: Vangelis.
Sa fie acum ceva vreme cand, intr-o seara in care nu aveam nici un tovaras dispus la alcoolizare prin urbea natala, am plecat sa ma plimb prin oras. Pe jos adica. Si ies de pe poarta casei parintesti si aud Vangelis. Tare! Foarte tare! (adica se auzea de parca ar fi cantat langa mine). Mie imi place Vangelis mult de tot. Maxim, am zis! Tatal meu m-a crescut cu Vangelis si Isao Tomita si Klaus Schulze si Pink Floyd si deci ii stimez maxim pe astia de i-am pomenit amu.

Si pentru ca imi place Vangelis, asa cum imi place cafeaua de dimineata si tigara de dupa, am pornit ca un catar dupa morcovul din fata ochilor in cautarea sursei de muzica divina. Sa fim clar intelesi…eu stau cam pe la marginea orasului natal. Mai e cam un mestecat de guma pana la malul Oltului. Pana in partea ailalta de catun bat cam 30-40 minute de mers sanatos. Si eu merg sanatos, ca doar ziua de ieri ii mai lunga decat pasul Sfarshitorului. Mah, si in imbecilitatea mea ies de pe strada si ma indrept catre primele blocuri…convins fiind ca cineva face un monstru de chef si rasuna muzica in felul acela. Ajung la cele blocuri si nimic…se auzea mai tare, dar tot nu gasisem sursa. O iau mai departe spre centrul orasului. Trec pe langa politie si se aude si mai tare decat pana acum. Ma fir-as-al dracului!

Read more… →